Pe data de 2 februarie 2010 Academia Americană de film a anunţat nominalizările pentru anul acesta la cele mai prestigioase premii din lumea cinematografiei. În cadrul conferinţei organizate de preşedintele Academiei, invitata Anne Hathaway a prezentat lista posibililor câştigători la fiecare categorie.

Cele mai importante categorii, din totalul celor 23, sunt:

Cel mai bun film:
Avatar
The Blind Side
District 9
An Education
Inglorious Basterds
A serious Man
Up
Up in the air
The Hurt Locker
Precious: Based on the novel Push by Sapphire

Cea mai  bună animație:
Coraline
The Princess and the Frog
The Secret of Kells
Fantastic Mr.Fox
Up!

Cel mai bun actor:
Jeff Bridges în Crazy Heart
George Clooney în Up in the Air
Colin Firth în A single Man
Morgan Freeman în Invictus
Jeremy Renner în Hurt Locker

Cea mai bună actriță:
Sandra Bullock în The Blind Side
Carey Mulligan în An Education
Meryl Streep în Julie and Julia
Hellen Mirren în The Last Station
Gabourey Sidibe în Precious

Cel mai bun actor în rol secundar:
Matt Damon (Invictus)
Woody Harrelson  (The Messenger)
Cristopher Plummer (The Last Station)
Cristoph Walz  (Inglorious Basterds)
Stanley Tucci (Lovely Bones)

Cea mai bună actriță in rol secundar:
Penelope Cruz (Nine)
Mo’nique (Precious: Based on the Novel Push by Sapphire)
Anna Kendrick (Up in the air)
Vera Farmiga  (Up in the air)
Maggie Gyllenhaal (Crazy Heart)

Cel mai bun regizor:
Jason Reitman (Up in the Air)
Quentin Tarantino (Inglorious Basterds)
Lee Daniels (Precious: Based on the Novel Push by Sapphire)
James Cameron (Avatar)
Kahryn Bigelow (The Hurt Locker)

Pentru prima dată, după mulţi ani, la categoria „Cel mai bun film” sunt atât de multe filme nominalizate. De ce? Nu ştim, dar în general fiecare merită într-un fel sau altul să fie pe acceaşi scenă. Pentru a nu fi nedrepţi, vom face o scurtă prezentare a fiecăruia:

The Blind Side: Acest film prezintă povestea unui tânăr pe nume Michael Oher, provenit dintr-o familie dezorganizată, neavând parte de educaţie, de căldura sufletească a părinţilor. Norocul îi surâde o dată cu  apariţia în viaţă să a familiei Touhy, acesta fiind adoptat oferindui-se astfel toate cele ce i-au lipsit. Dobândind încredere  în forţele proprii şi fiind ajutat de familia adoptivă, începe să practice fotbalul american reuşind să fie selectat în echipă  Baltimore Ravens şi având şansa de a juca în campionatul profesionist. Este un film excepţional, în care Sandra Bullock, a jucat rolul mamei adoptive (Leigh Anne) creând un personaj aproape complet din toate punctele de vedere. Merită cu prisosinţă această nominalizare.

District 9: Ceea ce a ridicat acest film reprezintă ideea de la care a pornit. Extratereştrii au aterizat pe Pământ! Pentru a nu cauza probleme, autorităţile din Africa de Sud îi izolează creând un spaţiu special pentru ei numit Districtul 9. Odată cu trecerea timpului extratereştrii devin sclavii oamenilor, iar pentru a se face o anumită inspecţie în acest sens este trimis agentul guvernamental Wikus. Observând situaţia dramatică a acestora, el hotărăşte să lupte împotriva oamenilor şi să-i ajute pe cei asupriţi.

An Education: Un film cu o poveste de dragoste cam ciudată: o tânără liceancă se îndrăgosteşte de un „tânăr” de două ori mai în vârstă decât ea. Fiind atrasă de viaţa luxoasă pe care i-o oferă acest bărbat, ea uită de obiectivele (intrarea la Universitatea Oxford) sale, riscând enorm atunci când hotărăşte să devină femeia sofisticată dependentă de bărbatul din viaţa sa. În general, în astfel de situaţii omul uită cine a fost, ceea ce se întâmplă şi la această domnişoară, care a devenit peste noapte o femeie împlinită.

Inglorious Basterds: Când am văzut că filmul este regizat de către Quentin Tarantino, un om care a realizat adevărate capodopere prin anii 90 (Pulp Fiction, Reservoir Dogs), am zis că va fi ceva de calitate, dar după cele vreo două ore cât durează, am rămas profund dezamăgit. Ideea în sine este foarte bună, cu o fată care îşi vede familia omorâtă de nazişti şi vrea cu orice preţ să se răzbune, dar felul de a reproduce în imagini nu ma impresionat deloc. Poate fi considerat şi un film discriminatoriu, deoarece împarte oamenii în două categorii: nazişti şi ceilalţi. Nu cred că merita să fie nominalizat la această categorie, dar „specialiștii” au decis. Pe toate site-urile de specialitate este văzut ca un film bun, dar cred că şi reclama a avut un rol exponenţial în promovarea acestui film.

A serious Man: O dramă în adevăratul sens al cuvântului. Îţi trebuie răbdare, tărie şi o vizionare în linişte şi singurătate pentru a înţelege un astfel de film. Este asemănător cu The Reader, o peliculă la fel de profundă în care totul merge parcă din ce în ce mai rău. Vă recomand vizionarea unor astfel de filme, deoarece, câteodată ne mai aduc cu picioarele pe pământ şi ne arată ce este viaţa în sensul ei propriu, dar respectaţi condiţiile de mai sus.

Up: Singura animaţie prezentă la această categorie. A fost pusă cam forţat deoarece există o altă grupare separată pentru acest gen de filme, dar aici tot „specialiștii” au decis. Este o comedie, un film de relaxare care va poate face o după amiază mohorâta într-una mai frumoasă.

Up in the air: Cine şi-ar fi imaginat vreodată că există cineva angajat care să te concedieze atunci când şefii nu au tăria de caracter. Acest rol îl joacă George Clooney (Ryan Bingham), într-un film realist, care nu te lasă indiferent şi te face să-ţi pui diferite întrebări. Face parte din categoria filmelor ce ne prezintă societatea într-un stil dulce-amărui, care ne stârneşte zâmbetul pe buze dar în acelaşi timp ne emoţionează, mai ales prin mărturiile celor concediaţi. Un film de duminică, care merită văzut deoarece prezintă viaţă noastră şi consecinţele unor decizii luate.

The Hurt Locker: La început pare un film comercial, cu un pic de propagandă şi discriminare (aia răii, noi bunii) dar pe parcurs reuşeşte să ne impresioneze prin profunzimea acestuia. Este vorba despre o echipă specializată în dezamorsatul bombelor în Irak, o adevărată provocare într-un oraş fiecare persoană poate fi un potenţial inamic. Nu sunt prea multe de spus, trebuie să-l vizionaţi pentru a reuşi să-l înţelegeţi. Este un film plin de scene emoţionante, în care oameni nevinovaţi mor din cauza unor neînţelegeri sau a unor mentalităţi greşite.

Precious: Based on the novel Push by Sapphire: Ca gen este asemănător cu A Serious Man. O dramă în care personajul principal, o faţă de 16 ani a suferit tot ce se putea până la o vârstă atât de fragedă (violată de tatăl ei de două ori şi rămasă însărcinată, cu o mamă violentă, supraponderală, ignorata sau ironizată de toată lumea). După ce vezi un astfel de film te gândeşti că în viaţă reală există asemenea situaţii precum cea a lui Precious şi acest lucru este regretabil.

Avatar: L-am lăsat la sfârşit deoarece putem spune că este vedeta acestei ediții a premiilor Oscar. Când am văzut că i se face aşa de multă reclamă, credeam că-i o producţie comercială, cum se mai întâmplă uneori. Dar n-am ce spune, este pur şi simplu  un film extraordinar: idee originală, scenariu original, efecte care n-au mai fost folosite până acum; putem îngloba toate aceste însuşiri într-un sigur cuvânt: capodoperă. Pe lângă toate aceste lucruri, este ceva totuşi ce a ieşit în evidență şi anume ideea că omul unde se duce, distruge indiferent ce daune provoacă naturii, locuitorilor acelei zone. Şi pentru ce face asta? Pentru nişte amărâte de bancnote create tot de el. Cum să te duci pe altă planetă şi să distrugi ca să te îmbogăţeşti , de parcă totul ţi-ar aparţine…? Mai multe nu vă spun pentru aş strica surpriza vizionării acestui film.

Filmele care au cele mai multe nominalizări, la Oscar sunt Avatar şi  The Hurt Locker, cu câte nouă nominalizări. Gala de decernare a premiilor va avea loc pe data 7 martie, la Kodak Theatre, din Los Angeles. Chiar dacă un nou semestru abia a început, dacă sunteți cinefili, veți avea cu siguranță timp, printre teme, proiecte și alte preocupări școlare, să vizionați filmele nominalizate și să vă faceți propriul clasament.

Când ești cavaler și călătoresti hai-hui de-a lungul Pământului, descoperi peisaje care te mișcă, oameni mai buni sau mai răi, secrete ale naturii și alte minuni la care nici nu gândești. Potecile întortocheate, fără sfârșit, codrii bătrâni și de nepărtuns ascund minunile și miturile din legendele spuse de bătrâni.

Dacă ești un cavaler tânăr, plin de viață, iar orizontul stă cu brațele deschise înainte-ți, ce te poate opri să-ți iei calul și să pleci în căutarea vieții fără de moarte. O mulțime de câmpii, o mulțime de dealuri și de munți au cunoscut pașii mei. Peisaje rupte din rai s-au deschis în fața ochilor lacomi de frumusețe neprihănită. Astfel, pașii mei au ajuns să se îndrepte înspre poalele unor piscuri înzăpezite, învelite cu o pătură groasă de codri întunecați. Cum am intrat în acest peisaj sinistru – cel mai întunecat și mai misterios din cele văzute – tot timpul aveam impresia ciudată că cineva mă urmărește. Calul meu avea același sentiment probabil, pentru că la fiecare trosnitură, produsă chiar de el, tresărea  și forfotea, dar subtil, pentru a nu fi auzit. Ziua trecea, iar codrii nu se mai terminau. Astfel, a trebuit să ne oprim pașii lângă un mic pârâu, lângă care domnea un stejar colțuros și bătrân, cu o scobitură în trunchi, în care am adăpostit calul mai mult decât pe mine de eventualele priviri indiscrete.

Am tras sabia lângă mine și am scos-o din teacă. Am pus săgețile în spate, chiar dacă încercam să dorm, iar arcul îl aveam la îndemână. Luna cea blajină lumina vag. Calul meu dormea. Eu nu puteam să mă gândesc la nimic, nici măcar să închid ochii, darămite să dorm. Frica de necunoscut îmi dădea fiori pe șira spinării și mă ținea încordat, gata să ripostez oricărui atac.

La un moment dat, o ghindă căzu în apropierea noastră, din coroana copacului. Niște frunze au foșnit strident, atrăgându-mi atenția. Sângele îmi galopa prin vene ca un Pegas nebun, când printre razele lunii ce se răsfrângeau până la frunziș, o namilă păroasă și gheboasă trecu repede, încercând să nu fie observată. Apa râului, ce murmura lin, arunca raze în toate părțile. Deodată, o raza se izbi de coroana stejarului, și se întoarse brusc către mine, reflectată de un ochi sticlos și  lucitor. Am pus mâna pe arc și am tras fix acolo unde zărisem strălucirea ochilor. Un geamăt scurt s-a auzit și o creangă s-a rupt trosnind zdravăn, iar în fața mea, la trei pași, un vârcolac a căzut țintuit în cap. În următoarea secundă m-am ridicat în picioare, cu sabia în mână, ca după o luptă dusă pe viață și pe moarte. Picioarele și mâinile îmi tremurau din toate încheieturile. În spatele meu niște pași grăbiți se apropiau din ce în ce mai repede. Când am simțit că pașii sunt foarte aproape de mine, m-am întors repezit și  cu o mișcare orizontală a tăișului sabiei, am zburat capul unei alte namile jumătate om, jumătate lup. Atunci calul meu a tresărit și, ridicându-se în picioare, a început să forfotească. Eram cuprinși de tremurul fricii și așteptam un alt atac, dar, din fericire nimic, în afară de un urlet prelung al unui lup bătrân, nu a mai perturbat liniștea de mormânt de până atunci. Dimineața cu dulcea ei lumină, ne-a pus fața în fața cu trupurile inerte ale celor două creaturî de la care am acești doi dinți și aceste două gheare – mărturie palpabilă a aventurii mele terifiante.

Astfel de întâmplări și nu numai am întâmpinat în călătoriile mele mai mult sau mai puțin imaginare. Dacă ar fi să vă povestesc despre toate fiarele, toate ielele, toate zânele și toți spiridușii din pădure, m-ați crede fără doar și poate nebun și mi-ați spune, într-un final că  singurătatea m-a făcut să bat câmpii… și poate că n-ați fi așa de departe de adevăr…