Profesor de Limba și literatura română

11 responses to “Fascinaţia jocului secund …”

  1. red

    În fond, o revistă a liceului nu poate fi altceva decât o oglindă (…) care surprinde totul, dar care filtrează *graţie jocului minţii şi al sufletului* doar ceea ce este bun şi frumos.

    Cam asta făceau şi comuniştii, cu exact aceeaşi limbă de lemn.
    Dar iată şi adevărata revistă a Mamei Omida

  2. Florin

    Foarte frumoasă initiaţiva şi concretizarea ei!

  3. Andrew

    Îmi place 🙂

  4. Radu

    Adevărat. Dacă poţi deschide o carte pentru a-i descoperi misterele ascunse între coperţi şi poţi înţelege arta geniului ce a creat-o eşti cu adevărat o persoana specială.

  5. red

    Nu puneam la îndoială faptul că textul de faţă are ca punct de pornire opera lui Barbu.

    Cum se face că, în ciuda celor expuse în comentariul dat de admin, şcoala nu te învaţă să interpretezi un text ci îţi da de-a gata o interpretare anume? Cine decide care dintre percepţii este corectă? Cu ce îmi poate dovedi cineva că ceea ce am spus este greşit? Aş fi curios unde mai scrie Barbu ceva şi despre asta.

  6. admin -

    Admin către Red…

    Eu cred că nu este cazul să facem un fir de discuţie separat despre inteţiile exprimate în editorialul de debut al revistei şi în continuare nu voi mai aproba nici un comentariu pe această temă, dar până atunci aş vrea să lămuresc unele lucruri…

    Acest proiect, revista on-line „Joc Secud”, care se lansează acum, are tocmai rolul de a completa ceea ce se face în mod oficial la ore şi să ofere un spaţiu de exprimare mai deschis pentru toţi cei legaţi de LIIS.

    „Limba de lemn” este un termen cotextual care îşi certifică existenţa dacă ceea ce se expimă nu depăşeşte sfera intenţionalului şi a impersonalului. Noi, cei ce am pornit la drum cu această revistă, nu cred ca putem fi acuzaţi de „limbă de lemn”. În primul rînd pentru că nu am depăşit încă primul articol şi deci nu aveam cu sa punem „filtre” şi nici de dezinformare nu putem fi acuzaţi pentru că încă nu am avut timp să o facem. În al doilea rând am făcut mai mult in 10 zile (deocamdată din punct de vedere tehnic) decât s-a făcut până acum în ani de zile.
    Mai multe informaţii despre „Limba de lemn” la:
    http://www.Agonia.ro
    Wikipedia.org

    Eventuala frustrare produsă de apariţia acestei reviste, ar fi bine să fie pozitivată şi canalizată spre revistă… Te aşteptăm fără resentimente!

  7. Ţurcanu Răzvan

    Îmi palce…

  8. red

    Nu este vorba de frustrare, nu vorbesc în necunoștință de cauza, și nici nu pot fi acuzat de neimplicare, atât timp cât eforturile unor elevi din anii trecuți s-au lovit de refuzul direcțiunii de a accepta niște texte pe motiv ca nu sunt adecvate. Efortul tehnic depus în 10 zile (instalare de wordpress, achiziționare domeniu, înscriere într-un tracker și un link exchange) nu se poate compara cu o muncă de creație desfășurată de-a lungul câtorva luni. O publicație nu este definită de forma de prezentare, ci de conținutul ei.

    „Reacţia tuturor a fost, cum era de aşteptat, pozitivă, pentru că ideea unei reviste a şcolii există probabil în orice colectiv în care s-a înţeles faptul că dincolo de ore, teme, note şi examene, şcoala înseamnă, de fapt, drumul pe care îl parcurgem cu toţii, la un moment dat, pentru a afla cine suntem cu adevărat.”
    Reacția, de care se amintește mai sus, este pozitivă numai în cazul „fericit” în care inițiativa este îndeaproape supravegheată de o persoană dedicată întru totul cosmetizării imaginii instituției și nu corectării anomaliilor existente (poate dna Ghiban, poate dna Losonczy – daca nu e prea ocupată cu sponsorizările). De aici și impertinența mea premeditată de a acuza limba de lemn (care nu implică neapărat deformarea realității în mod direct, ci poate exista pur și simplu prin prezentarea numai a anumitor aspecte ale acesteia).

    Următorul pas, manifestat la cel mult 10 articole distanță de acesta, va fi publicarea unui interviu cu direcțiunea. Dar probabil că asta este un pas necesar oricărui demers statornic, ce știu eu.

  9. somebody

    Într-adevăr, lumea are încredere în TOATE fiicele mamei Omida [if she evr existed]. Problema cu metoda de promovare mai sus menționatei este că nu prea merge din niciun browser… (nu se încarcă, ca să nu aveți problema să vă gândiți dacă i-au fost puse revistei picioare). În final v-aș ruga să nu încercăm să criticam până nu vedem produsul final. Numai faptul ca s-a pornit această inițiativă e un lucru enorm.

    Și mama Red, te-aș invita să participi și tu, dacă crezi că poți aduce un suflu mai nou de atât.

  10. Cu nostalgie, despre un vis frumos…

    […] rostită într-un context anume, de către unul dintre visători. Astăzi se împlinesc șapte ani de când a început… și de aceea ne luăm răgazul de a fi nostalgici în gânduri candide, fărâme de suflet […]

Lasă un răspuns la red Click aici pentru a anula răspunsul.

*