– interviu cu actorul Graţian Prisăcariu –
„Mami, există şi oameni pagi? Mă gândesc că dacă stăpânul ar fi fost pag m-ar fi iubit şi pe mine mai mult!” (Holstomer)
Luminile se sting şi scena străluceşte sub reflectoare. Cele 90 de minute, cât durează „Istoria unui cal”, trec într-o clipă. Mă îndrept spre ieşire pentru a-l întâlni pe actorul Graţian Prisecariu şi reflectez asupra experienţei recent încheiate. Un spectacol fascinant şi plin de energie, în care momentele de coregrafie s-au îmbinat armonios cu cele de teatru. Este povestea oamenilor văzută dintr-un unghi neobişnuit, prin ochii unui animal condamnat la o viaţă plină de greutăţi datorită înfăţişării.
Unul din actorii care au contribuit la realizarea acestui spectacol este Graţian Prisăcariu. Pe acesta l-aţi putut admira în această piesă în rolurile lui Mihailo, grăjdarul, al veterinarului, al unui domn şi al unui cal din herghelie. De asemenea, trebuie să ştiţi că sub îndrumarea profesionistă a lui Graţian Prisecariu s-a făcut şi regia artistică a piesei de teatru „Logodnicele” jucată recent de trupa liceului nostru, InfoArtist.
Actorul mă întâmpină cu sentimentul de împlinire şi de fericire citindu-i-se pe chip. În timp ce îl felicitam pentru rolurile compuse extraordinar am avut ocazia să culeg şi câteva reacţii la cald din partea spectatorilor: „Au fost extraordinari. Prin ei am reuşit să cunosc cu adevărat Iaşul. Eram în trecere prin Copou şi am văzut afişul. A meritat din plin să vin să-i văd. Cred că nu am mai plâns din copilărie, de la filmele indiene.” ne-a mărturisit Dorel Săndesc, şeful clinicii de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean Timişoara, aflat în trecere prin Iaşi.
G.T.: De ce ai ales să joci tocmai Tolstoi?
Graţian Prisăcariu: Nu pot spune că am ales. Dramatizarea nuvelei era un vis mai vechi al regizorului (n.r. Ion Sapdaru) ce s-a materializat şi cu ajutorul nostru.
G.T.: Îmi spuneai mai devreme că acest rol ţi-a fost repartizat. Este acesta rolul pe care l-ai visat? Dacă ai avea ocazia să-l schimbi ce alt rol ai juca?
Graţian Prisăcariu: Cel al amantei husarului (râde). Nu, nu aş juca alt rol. Îmi plac enorm acestea.
G.T.: Se spune despre experienţa aceasta cu Ion Sapdaru că e „o adevarată rupere de oase şi stoarcere de nervi”. Care este părerea ta?
Graţian Prisăcariu: Chiar asta a şi fost. De o lună şi jumătate am fost la repetiţii câte şase ore pe zi, la care se mai adăugau şi repetiţiile de coregrafie cu Victoria Bucun. Dar acesta a fost sacrificiul pentru ca spectacolul să vă fie pe plac.
G.T.: Ce ai alege între teatru şi film?
Graţian Prisăcariu: Categoric teatrul, pentru că te apropie de oameni şi îţi dăruieşte cu totul alte experienţe decât filmul.
G.T.: Ce ai de gând să faci acum că ai terminat o reprezentaţie a spectacolului?
Graţian Prisăcariu: Mă duc cu ceilalţi actori să citim o carte.
G.T.: Şi pentru final te rugam să spui câteva cuvinte pentru revista „Joc secund”.
Graţian Prisăcariu: Hmm… Floare, maşină, camion, cortină, perdea. Ajung cuvintele? (zâmbeşte). Ce să zic… Sunteţi tari!
Lev Tolstoi ne îndeamnă prin nuvela sa la toleranţă şi îngăduinţă. Istoria unui cal este practic povestea oamenilor care se lasă învinşi de prejudecăţi şi de o societate care se bazează prea mult pe ierarhii şi care refuză să vadă uneori şi după „petele” din înfăţişare.
De fapt care era ideea cu se duc sa citeasca o carte:
Nişte reporteri de la TVR merg într-un sat pentru a face un reportaj, cum îşi petrece ziua baciu Ion. Îl roagă să povestească ce face în cursul zilei.
– Da păi, dimineaţa mă scol, şi trag un pahar de pălincă…
– Stai, bace Ion. Nu va fi bine să afle toată ţara că deja la prima oră bei. Spune, că citeşti ziarul…
– Na, atunce… dimineaţa mă scol, citesc ziarul. După aia dau la porc să mânce, după care mai citesc înc’ un ziar. Până la prânz lucrez în atelier, în care timp citesc vreo doua-trei cărţi. La masă mai citesc vreo două reviste, iar seara adun iosagul (animalele) de pe câmp, după care urmează presa de seară. După cină mă duc la biblioteca satului cu prietenii, iar la 10 când închide biblioteca merem cu toată trupa la Costel, că el are tipografie. [ :d ]
Da :)) Bună treaba… și eu citesc dumincă seara :-” regret că n-am văzut piesa. Toate bune lui Graţian Prisăcariu și lui G.T.
Puneţi pozele la o rezoluţie mai mare.