Mulţi ani de zile oraşul Iaşi a intrat într-un con de umbră din punct de vedere al scenei teatrale. Asta până în 2007, când a apărut festivalul de teatru EuroArt. Recunosc că, pentru mine, prima ediţie a stat sub semnul anonimatului, însă „partea a doua”, din 2008, nu m-a dezamăgit nicidecum. Pe trei mari scene din Iaşi – Ateneul Tătăraşi, Teatrul Luceafărul şi Casa de Cultură a Studenţilor – timp de o săptămână, zilnic, s-a jucat Teatru şi s-a jucat atât de bine, încât la Visul unei nopţi de vară al botoşănenilor am privit cu suflarea tăiată de pe… scările Luceafărului; şi asta pentru că sala era plină până la refuz. Jocul artistic fără de cusur şi coregrafia ameţitoare, relizată de Victoria Bucun, a cărei muncă o mai puteţi admira şi în Istoria unui cal în cadrul festivalului de anul acesta, au făcut ca Shakespeare să îmi placă şi mai mult la vederea punerii în scenă. Aş scrie zece pagini dacă aş vorbi despre reuşita ediţiei trecute, însă nu asta mi-am propus acum.
Cei care au aşteptat un an acest eveniment ştiu deja că EuroArt, ajuns la ediţia a treia, se va desfăşura în perioada 3-10 mai 2009, la teatrul Luceafărul. Când am văzut programul de anul acesta am oscilat între dezamăgire şi speranţa că pe undeva mai sunt evenimente de anunţat. Faţă de maratonul de anul trecut de 21 de spectacole într-o săptămână, programul subţire al acestei ediţii, de doar un spectacol pe zi, m-a lăsat tânjind după mai mult. Să sperăm însă că piese ca Actorul al Teatrului Masca din Bucureşti şi Gaiţele Odeonului vor spăla păcatele organizatorilor. La a doua prezenţă pe scenele festivalului este regizorul Ion Sapdaru, care anul trecut ne-a delectat cu Nevasta lui Hans şi care continuă să ne surprindă plăcut an după an.
Festivalul începe în forţă cu trupe deja consacrate şi cu debutanţii mai sus menţionatului Sapdaru, care au reuşit să umple sălile Ateneului în repetate rânduri cu Istoria unui cal. EuroArt 2009 anunţă o săptămână de umor şi nu numai pentru amatorii teatrului.
Vă invit deci în această săptămână la teatru şi vă mai ameninţ şi cu câteva relatări „la cald” de la locul evenimentelor.
Comentarii recente