Atunci când mergi cu maşina, simţi că se întamplă tot felul de lucruri în jurul tău: roţile scrâşnesc la curbe, acceleraţia te împinge în spate, centura de siguranţă te opreşte să nu îţi ei zborul atunci când este pusă frâna. Cu alte cuvinte, tot felul de forţe acţionează în jurul tău. Şi toate astea înseamnă… fizică.
Fizica este, în fond, ştiinţa care se ocupă cu acţiunea. Atunci când o maşină se striveşte, când un măr cade din pom sau când loveşte trăsnetul, legile fizicii sunt cele care ne dau un răspuns. Biologia şi chimia ne pot spune de ce mărul are un anumit gust, dar numai fizica ne explică ce se întâmplă dacă aruncăm mărul spre un zid, cu 300 km/h. Bineînţeles că nu este vorba numai de maşini şi de mere zdrobite. De fapt, fizica este despre absolut orice – de la lucrurile inimaginabil de mici, din care este alcătuită lumea, până la marimea de neconceput a Universului însuşi. Dar fizica este o ştiinţă oarecum ciudată, căci implică fenomene invizibile şi aparent inexplicabile. Gândeşte-te numai la forţa de necontrolat cu care se resping doi magneţi atunci când încerci să le apropii polurile nord. Ce este această forţa şi de ce apare?
Ai putea crede că savanţii au descoperit tot, dar adevărul este că ştiinţa mai are încă nenumărate mistere, de aceea fizica este încă plină de întrebări. Multe dintre ele au răspunsuri uşoare, dar la unele nu s-a găsit, încă, un răspuns. Unele te pot surprinde, altele te pot şoca, dar există şi unele făcute să te pună pe gânduri. În zilele următoare voi încerca să (îmi) răspund măcar la o parte dintre ele…
Se putea si mai bine, dar sunt fericit ca a aparut in revista si ceva despre stiinta.
Parafrazând sintagma „fizica este despre absolut orice” aş spune printr-o construcţie veche, dragă domnului profesor Alexandru că „matematicienii ştiu totul despre zero, iar fizicienii zero despre tot”…
Este logic să mai fie multe mistere de descoperit, deoarece atât calea spre microcosmos cât şi spre macrocosmos tind către infinit…
E o teorie nonfalsabilă, dar îmi place cum sună.