În ziua de Crăciun a anului 1642, după calendarul de stil vechi, sau pe 4 ianuarie 1643, după cel de stil nou, în Anglia, s-a născut unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţa ai lumii. Numele lui era Isaac Newton.
În 1666, Newton a plecat la ferma mamei sale pentru a se feri de ciuma ce bântuia oraşele din Anglia. Se spune că într-o zi, aflându-se în livadă, el a văzut un măr căzând din pom. A început să se întrebe dacă nu cumva gravitaţia, forţa care atrăgea mărul spre sol, ar putea fi cauza care ţine şi luna pe orbită în jurul Pământului. Înaintea lui Newton, nimeni nu înţelegea de ce se roteşte Luna în jurul Pământului şi planetele în jurul Soarelui. Lumea a crezut mereu că ele se mişcau datorită zeilor sau datorită unor forţe invizibile; Newton a fost primul care a întrezărit adevăratul răspuns. Galilei descoperise deja de ce obuzele au o traectorie curbă. Newton a înţeles că Luna este, de asemenea, un obuz, ce zboară atât de repede în cât nu cade pe Pământ. Pentru a-şi ilustra teoria, el a facut un desen prin care arăta ce s-ar întâmpla cu un obuz lansat cu viteză din ce în ce mai mare, din vârful unui munte. La viteze mici, acesta ar fi căzut rapid; la viteze mai mari traiectoria curbă ar fi fost mai lungă. De la anumită viteză, traiectoria ar fi atât de puţin curbată, încât ar putea să înconjoare Pământul fără a cădea vreodată. Astfel spus, ar fi prins pe o orbită. Newton şi-a dat seama că nu este necesară o forţă pentru a împinge Luna în mişcarea ei. Galilei deja descoperise că un corp îşi poate păstra mişcarea datorită inerţiei. Newton a înţeles că inerţia menţine corpurile pe o traiectorie rectilinie numai dacă sunt acţionate de vreo forţă. Luna ,,vrea” să zboare în linie dreaptă, dar forţa de gravitaţie terestră o obligă să se rotească în jurul Pământului.
Newton a înţeles cum ,,cad” planetele în jurul Soarelui, ţintuite pe o orbită de imensă gravitaţie a acestuia. El a determinat matematic formele precise ale orbitelor şi vitezele de pe ele, o sarcină teribil de complicată, ce i-a luat ani întregi şi care l-a obligat să inventeze o nouă ramură a matematicii, numită analiză matematică. El a reuşit să deducă un adevăr important: gravitaţia şi cele trei ,,legi ale mişcării” care guvernează orice mişcare din Univers, de la atomi la galaxii. Aceasta a fost cea mai mare descoperire ştiinţifică făcută vreodată.
Isaac Newton nu era sociabil şi a trăit mai mult singuratic. În şcoală, el a fost un copil ciudat, cu puţini prieteni şi îşi petrecea timpul liber făcând lucruri bizare, precum o moară de vânt acţionată de un şoarce. Ca adult, era mereu arţăgos. I-a acuzat pe alţi oameni de ştiinţa că îi fură ideile şi, odată, şi-a ameninţat mama şi tatăl vitreg că le va arde casa şi îi va omorî. Chiar şi operele sale ştiinţifice erau uneori stranii, cel puţin pentru standardele de azi. El a irosit mulţi ani încercând să găsească o reţetă pentru producerea aurului (lucru, de altfel, imposibil) şi a calculat, folosind Biblia, anul creaţiei ca fiind 3500 î.Hr. (de fapt, cam 4,5 miliarde de ani).
Google a sărbătorit acum câteva zile în urma (4 ianuarie), cei 367 de ani de la naşterea marelui fizician cu un logo cu un măr care cade dintr-un pom, aluzie la legenda conform căreia astfel ar fi avut Newton intuiţia forţei atracţiei universale …
Da el a formulat „Legea atracţiei universale” şi cele 3 Principii ale mecanicii despre inerţie, impuls şi acţiune şi reacţiune!
Seamănă cu Șerban Huidu, nu credeți?
:)) Nu m-aș fi gândit la asta.
Gândește-te la asta…
http://www.protv.ro/documentare/
Bravo din nou,Mada! Sa-mi spui daca ai luat-o din cartea „Misterele Fizicii”,fiindca profesoara de acolo ne-a dictat si e exact ca aici . :)1