Reportaj realizat de Ioana Abuzuloaie, Ana-Maria Coteț și Mădălina Melinte
Întâmplător sau nu, mă aflu din nou în sufletul unui uriaş cu pete de roşcat, castaniu şi negru, pe ici colo chiar şi cu blond auriu şi buclat, cu cerculeţe căprui şi albastre sub formă de irişi, iar sub acestea din urmă punctuleţe mici şi zglobii de chipuri de copil frumos. Uriaşul albastru, nimeni altul decât corpul principal al liceului nostru, pare că tremură mai mereu, când de fapt cei mici străbat Lumea Calculatoarelor. Reușesc să culeg din gurile lor mici cuvinte de admiraţie şi de uimire la vederea roboţeilor cu cap pătrat şi fire lungi în loc de mâini.
Aflată la cea de-a 13-a ediţie, „Ziua Porţilor deschise” rezultă a fi una dintre cele mai reuşite de până acum, cel puţin din câte a observat privirea mea înmărmurita la contactul cu marea claselor a IV-a şi nu numai. În fiecare compartiment din corpul uriaşului mişunau care mai de care, micii moisili gata oricând să vândă bunătăţi şi creaţii făurite cu migală şi cu multă mândrie de propriile mâini. Cu mici scheme de păstrare a echilibrului şi furişări cât mai subtile printre zumzetele lor şi ale celor veniţi să inspecteze, am reuşit să mă infiltrez în fiecare încăpere şi să trăiesc o data cu ei contopirea de „Wow” respectiv „hai şi aici!”. Revenind însă la ceea ce trebuia de fapt să fac iată ce am reuşit :
Reporter: Cu ce crezi că te va ajuta în viaţă faptul că ştii să lucrezi pe un calculator?
Elev: Eu vreau să ajung director şi ştiu că trebuie să ştii să lucrezi pe calculator.
E ceea ce ne-a spus unul dintre năzdrăvanii care, poate, ne va traversa holurile liceului din toamnă. Cu un scop bine definit, cu o dorinţă posibil inconştientă, mi-a câştigat admiraţia şi un zâmbet de încântare.
Reporter: Ce ţi-a atras atenţia când ai auzit de liceul nostru?
Elev: Am venit aici pentru că îmi doream mult să văd laboratorul Siemens.
Reporter: Ţi-a plăcut liceul nostru? Ce anume?
Bogdan Gantatuc: Da! Toţi copiii umblau din clasă în clasă încercând să-şi vândă marfa. Fiecare a adus ceva diferit, în unele clase s-au derulat chiar şi spectacole şi uneori nici nu erai lăsat să pleci din clasă până nu cumpărai ceva.
Un alt învăţăcel spune: Mi-a atras atenţia faptul că am putut lucra noi pe calculatoare şi mi-a plăcut foarte mult. A fost o organizare foarte bună şi ceea ce ar trebui să facă şi alte licee este să combine, ca şi acesta, distracţia cu şcoala. Inedit faţă de alte şcoli!
Reporter: Care este motivul pentru care v-aţi dori ca elevii dumneavoastră să înveţe la liceul nostru?
Învăţător Magdalena Prepeliţă (școala Valea Lupului): Unul dintre motivele pentru care mi-aş dori ca elevii mei să înveţe aici este pentru că am mulţi dintre absolvenţii mei elevi la acest liceu şi sunt foarte mândră de acest lucru. Este un liceu de perspectivă, cu un colectiv de cadre didactice deosebit şi cu elevi uniţi. Un lucru care m-a surprins plăcut este că activitățile variază de la un an la altul pentru că eu am participat şi anul trecut, iar activităţile nu sunt întocmai aceleaşi.
Reporter: Consideraţi că profilul liceului este unul de viitor?
Institutor Liliana Catrinescu (școala Valea Lupului): Este un profil de viitor, deoarece în epoca modernă calculatorul este cel care deţine un loc privilegiat, fiind folosit în toate domeniile.
Ştefania Bejan, părinte: Cu siguranţă este un profil de viitor! Cât despre iniţiativa de a organiza o asemena activitate mi se pare de 10 +. Sunteţi unici în prezentarea liceului! Ca nimeni alţii!
Reporter: De ce aţi dori să vă înscrieţi copilul la Liceul de Informatică?
Părinte: Încă nu ne-am hotărât dacă îl înscriem la acest liceu, suntem în perioada de tatonare, cert este că am dori să plecăm de la Negruzzi.
Reporter: Cum vi se pare activitatea desfăşurată astăzi?
Părinte: Activitatea este foarte binevenită. Puştoaica mea chiar îmi zicea: „Dacă ar face toate liceele aşa ar fi minunat!”
Cum nu puteam să scăpam din ochi nici persoanele publice prezente la noi în liceu am reuşit să obţinem o declaraţie şi de la domnul Inspector general adjunct Constantin Şerban, care ne-a spus părerea dumnealui despre activitatea desfăşurată în liceu: „Este o activitate deosebită care îi scoate pe elevi din viaţa de zi cu zi şi le demonstrează alte calităţi, cum ar fi cele de manager, cele din cadrul marketingului, cele de imaginaţie şi creativitate. Este o acţiune în parteneriat cu părinţii şi cadrele didactice, ceea ce înseamnă viitorul şcolii româneşti, deoarece părinţii, elevii şi cadrele didactice trebuie să lucreze împreună pentru a-l dezvolta pe elev şi a-i crea alte abilităţi.”
Unul dintre oamenii care au împărțit tuturor oaspeților zâmbete sincere şi gesturi de afecţiune pentru fiecare prichindel în parte, ne-a permis să-i răpim din puţinul timp disponibil, oferindu-ne un ceai cald și câteva răspunsuri la întrebările noastre reportericești.
Reporter: Faţă de ediţiile anterioare, ce nouţăţi aduce Impactul din acest an?
Prof. Carmen Losonczy: Sunt foarte multe produse noi făcute de elevi: medalioane, păpuşi, felicitări, produse diversificate. Este o activitate reprezentativă nu numai pentru liceul nostru. Totuşi sunt printre puţinele activităţi care ne ajută să învăţăm să ne vindem creaţiile. Mă bucur tare mult că observ pe faţa copiilor bucuria şi dorinţa de a se afirma.
Reporter: În ce consideraţi că se măsoară succesul acestei activităţi care a devenit practic o tradiţie a Liceului de Informatică?
Prof. Carmen Losonczy: În ceea ce caştigă fiecare dintre elevi. Este o activitate care cu sigurantă va rămâne în inima fiecăruia. De asemenea, imaginea şcolii are mult de câştigat, dar cel mai mult ne-am îndreptat către elevi, fără de care nu am putea face această activitate.
Reporter: În final, am dori să adresaţi o urare pentru viitori informaticeni care ne-au vizitat astăzi şcoala…
Prof. Carmen Losonczy : Le doresc să-şi dorească să vină la liceul nostru şi sperăm că nu o să-i dezamăgim.
La sfârşitul programului uriaşul rămâne fără sacou, petele care la început parcă se transferau dintr-o parte în alta se curăţă, încăperile din trup se golesc şi rămâne cu stomacul gol. Asteaptă lunea să-şi înceapă din nou dieta obişnuită şi speră ca în delicatesa de toamnă să aibă măcar o parte din tot ce a degustat într-o sâmbătă de 13 februarie.
P.S.: Uriaşul nostru-i unic!
Practic din tot sunt de acord doar cu vizita puștilor. Și cu faptul că sunt lăsați să vadă laboratoarele, eventual să le și testeze (probabil dl. Cezar face pui). La nici câteva săptămâni, publicați alt interviu cu directorul. Pupindirectorism? Sigur. Începe să scadă cu ochii calitatea revistei, ajung să semneze „interviuri” oameni la care m-aș fi asteptat mai mult… și normal, doamna director care în dorința de a mări notorietatea liceului ar accepta și un par în cap de la un elev.
Și o întrebare care mă macină de ani: dacă una din minunatele prăjituri e făcută cu ouă stricate și se îmbolnăvește vreo persoană, cum se scoate cămașa? Avem autorizație și nu știu eu?
„Vizita puștilor” nu ar fi posibilă fără inițiativa cuiva și fără organizare… Dacă știi diferența dintre un „interviu” și un „reportaj” ar trebui să îți revizuiești puțin comentariul. Nu cred că este nevoie să subliniem cu roșu paragrafele în care au fost ”intervievate” și alte persoane decât doamna director. Pentru orice eventualitate, îți sugerez să citești materialul de la început la sfârșit… Și, în altă ordine de idei, nu văd ce ți se pare atât de deranjant faptul că i s-a cerut o opinie unui om care este implicat în mod direct în această activitate, în calitate de manager al instituției. Probabil că următoarea replică va fi o întrebare de genul „De ce nu li s-a cerut opinia și altor persoane implicate?”. Răspunsul, cu riscul de a fi subiectiv, este simplu – acesta a fost un material de sinteză și exprimă punctul de vedere al unor oameni (cei care au făcut reportajul) care au avut libertatea de a vedea ce au dorit în această activitate. În plus materiale despre două activități individuale desfășurate în aceeași zi, vor apărea în zilele următoare. Probabil că și aceste informații vor întâmpina obiecții, nu-i așa? Probabil că vom primi întrebări de genul – ”Ce ne trebuie atâtea articole despre o zi de sîmbătă în care elevii liceului au trebuit să vină la școală?”. Răspunsul este la fel de simplu – pentru că este o revistă a școlii și este firec să se regăsească în ea activitățile care se petrec în școală. Se vor găsi cu siguranță alte și alte observații „inteligente” de făcut, nu mă îndoiesc de asta… Vom ține cont de ele, atâta timp cât au sens și cât nu sunt făcute doar de dragul de a bate apa-n piuă…
Chucky tu ești?
Dacă nu, îmi cer scuze… ma luat stilul textului.
Un lucru e sigur, doamna director face aproape orice pentru liceu și pentru elevii liceului!
Vivat LIIS!
P.S.: referitor la întrebarea care „te macină de ani” nu știm nici noi răspunsul (ce vrei, nu suntem niște reporteri perfecți… ne străduim să învățăm, chiar și de la cititorii experimentați în ale jurnalisticii), dar uite, ca să vezi că ne pasă de cititorii noștri fideli, promitem că vom pune această întrebare cu ocazia următorului „Impact” sau a următorului „interviu”.
Te oferi să le încerci tu pe alea cu ouă stricate? :”>:))
„Practic din tot sunt de acord doar cu vizita puștilor.” Practic nu e deloc necesar ca tu să fii de acord cu ceva. Nu ştiu dacă „interviurile” pe care tu le citeşti de obicei sunt înainte de toate aprobate de tine, ca si cuvintele gen „pupindirectorism”. Noroc de oameni ca tine care reuşesc să iasă în faţă fără niciun ajutor din partea vreunei persoane de valoare. Aşteptăm cu nerăbdare să obtii un post important şi să refuzi vehement apariţia ta în vreun „interviu”. Mî întreb dacă vom afla, dat fiind că ceea ce s-a întamplat este de-a dreptul linguşitor :O!
Pfoai, într-adevăr nici nu aţi intervievat-o pe directoare în reportaj. Dragă I., ca să fii spirituală, nu repeta observaţiile deja făcute. Îmi cer scuze că ţi-am tulburat idolul, îmi cer scuze, umile scuze că am fost de acord şi am îndrăznit să-mi spun o parere. VAI, ce ne facem? Un om a îndrăznit să spună ce gândeşte!!!!! VALELEUUUU!
@Georgianai: Mă bag dacă te bagi şi tu.
@Anamaria: Nici nu m-am gîndit la atâtea întrebări, dar e bine de ştiut. A, şi apropo, manager e doamna Timofte, directoarea mare e un fel de preşedinte, e însărcinată (fără legatură cu proporţiile, nu-s în măsură să comentez) cu legăturile cu exteriorul. Sau aşa stiu eu din umilele mele cunoştinte.
@Losy: Kit Kat Chunky?
Din cauza ouălelor şi a Kit Kat-ului Chunky nu poţi comenta de proporţii. Mă bag. Nu mi-e frică c-am s-ajung în spital cu salmonela, nu cred ca mamele stau în casă şi fac prăjituri râzând machiavelic: „MUHAHAHA, i’ll kill all the kids in the woooorlllld”.
Dragă X (sau Y… oricum nu prea are importanță atâta timp cât nu ai decența de a-ți asuma opiniile decât sub „protecția” anonimatului), cunoștințele tale sunt într-adevăr umile așa că nu îți mai exprima „gândurile” referitoare la „însărcinări”, de orice natură ar fi ele, dacă nu vorbești în cunoștință de cauză. Informează-te mai bine (nu e nici locul, nici momentul să îți dea cineva lecții despre ce înseamnă a fi managerul unei instituții de învățământ). Și dacă tot ești pus pe „comentat”, măcar fă-o inteligent!
Consider că deja comentariile nu mai au legătură directă cu articolul, așa încât, din acest moment, nu îmi voi mai exercita dreptul de „moderare”, ci pe acela de „administrare”, nu în sensul cenzurării comentariilor, ci acela al intenției de a promova un dialog de calitate.
Consider că, pentru o corectă informare a cititorilor revistei, este cazul să intervin cu unele explicații:
– de la mine a pornit ideea și organizarea celor XIII ediții ale activității de formare și dezvoltare a abilităților antreprenoriale denumite -tot de mine- IMPACT;
– IMPACT este o activitate desfășurată în liceu de peste 6 ani; cu siguranță e perfectibilă dar UNICĂ în contextul învățământului ieșean;
– este o activitate care chiar arată că noi dorim să vă simțiți bine la școală (atâta veselie nu se mai aude în liceu nicicând) și să învățați efectiv ceva ce va folosi… îmi pare tare rău că unora nu le place… sau le creează disconfort – nu aceasta a fost intenția!
– ca atribuții stabilite de minister, directorul adjunct coordonează activitatea curriculară și educativă, iar directorul poartă responsabilitatea întregii activități a licelui.
-referitor la manager, nu vă voi obosi cu toate informațiile (frumoase și interesante de altfel) din numeroasele cursuri și studii de specialitate parcurse, vă voi prezenta contextul legislativ: managementul liceului este asigurat de consiliul de administrație al liceului (format din 7 profesori, părinți, reprezentanti ai elevilor, consiliului local, oameni de afaceri)… toate deciziile la noi în liceu chiar se iau democratic. În mod uzual se asimilează directorul cu managerul și nu numai el ci oricine care organizează sau coordonează o activitate.
Mulțumesc elevelor care au avut „curajul” să prezinte încă un interviu cu directorul şcoli – le mulțumesc pentru că au făcut-o sincer și onest și vă invit pe toți elevii liceului să vă implicați la fel ca ele în orice activitate care vă place! Nu ratați anii aceștia frumoși: construiți în voi și pentru voi dar și pentru cei ce vin după!!!