Memorii bătute în stradă cu pietre noi

Cu o minte cu aripi care tind să atingă cerul şi cu un suflet agăţat mereu de poveşti memorabile din trecut şi de arome vechi, reuşeşti destul de repede să rămâi agăţat într-un secol cu mult îndepărtat, ba mai mult, îmbrăcată într-o rochie care săruta pământul şi îşi agăţa dantelă în colţuri de vânt. Tu, domnule, cred că purtai frac, era o seară specială…

Uliţă Sârbeasca, mijlocul secolului al XVIII-lea…

Un miros de scorţişoară şi de ciocolată se împiedică de paşii stimabililor cavaleri şi ai prea frumoaselor domniţe, fiecare ducând către apusul soarelui un soirée însoţit de anecdote povestite cu o reticenţă anticipată. Eleganţa mişcărilor îşi mărea volumul o dată cu apropierea de secolului al XIX-lea când construcţiile antice, cu amprente de praf trecut, au fost înlocuite de altele noi, maiestuoase, cu o putere de atracţie a publicului incredibilă.  Astfel, schimbările majore care avuseseră loc de-a lungul timpului transformaseră umila Uliţă în măreaţă Stradă Lăpuşneanu, popas al gândurilor rafinate şi al sărutărilor de mână.

Strălucirea bijuteriilor, rafinamentul materialelor de croitorie, aroma mâncării şi dulceaţa deşerturilor transformau Strada Lăpuşneanu într-un adevărat bazar sentimental. Parfumurile fraţilor Peţit mângâiau încheietura doamnelor pe aceeaşi  undă cu esenţa delicată a lui Robert la gâtul câte unui bărbat. Atraşi de toate delicatesele, ofiţerii regimentului de roşiori din acea perioadă erau nelipsiţi în după-amiezele în care trăsurile transportau mai-marii regiunii. Şi cum unei elite ca a Iașilor nu-i  poate lipsi nimic, madame Alexandre le răsfăţa auzul cu reprezentaţii ale artiştilor binevoitori.

Cu mişcări de evantai, aşa cum le ieşea doamnelor căldura din obraji, sau dimpotrivă se înteţea  când înceta vâltoarea, timpul a cioplit fiecare piatră de pe stradă, doamnele au înlocuit rochiile cu haine moderne, iar domnii au încetat să-şi mai ridice pălăria în treacăt. Stârneşte amintiri celor care le-au trăit şi zâmbete calde celor cărora li s-a povestit muzica prezentă uneori pe strada de astăzi, tabloul disproporţionat al unui bal mascat organizat pentru rememorarea unor vremuri îmbarcate demult în trăsură.

Să se afle în mine o doamnă cu corset căreia îi lipsesc vremurile ei?  Îmi aşez buclele şi aştept trăsura să vină să mă ia. Oi găsi eu şi lumea cavalerilor în frac.

P.S: Poate revin să te iau şi pe tine…