Jurnalul intim românesc – intenţionalitate şi autenticitate

„Sâmbătă, 6 noiembrie a.c., de la ora 10.00 în sala „Al. Dima” din corpul A al Universităţii „Alexandru  Ioan Cuza” (UAIC) Iaşi, Anamaria Ghiban îşi va susţine în şedinţă publică teza de doctorat cu titlul „Jurnalul intim românesc-intenţionalitate şi autenticitate”  pentru a obţine titlul ştiintific de doctor în domeniul Filologie.”

Dimineaţa a început cu un răsărit superb şi cu o atmosferă caldă, de parcă ne-am fi trezit prin luna lui mai. Universitatea e scăldată în lumină, iar la intrare o doamnă agitată, atrage atenţia cu un „soul red”  al  părului şi o uşoară nervozitate. Deşi înconjurată de multă lume, ea se gândeşte la altceva. Emoţia pluteşte în aer, mai ales că se apropie ceasul pentru care a muncit timp de trei ani.

La 10 fix, în sala „Al.Dima” locurile au fost ocupate de persoanele cele mai apropiate, de familie, de prieteni, de profesori, de colegi şi elevi. Tăcerea din încăpere apasă, mai ales că în câteva minute apare şi comisia. Este formată din preşedintele comisei,prof. univ.  dr. Mihaela Cernăuţi-Gorodețchi, reprezentant al decanului Facultăţii de Litere a UAIC Iaşi, iar conducătorul ştiinţific al lucrării este prof. univ. dr. Lăcrimioara Petrescu. Referenţii sunt prof. univ. dr. Liviu Papadima de la Universiatea Bucureşti (care, din păcate, nu a fost prezent la susţinerea publică),  prof. univ. dr. Andrei Bodiu, decanul Facultății de Litere de la Universitatea „Transilvania” din Braşov și conf. univ. dr. Sanda Cordoş, de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, din Cluj- Napoca.

În câteva clipe se face linişte în sală şi autoarea începe prezentarea tezei. Vocea îi tremură subtil, dar privirea este fermă, iar discursul convingător. Prezentarea celor şase autori de jurnale intime (Mircea Eliade, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu, Mihail Sebastian, Camil Petrescu şi Radu Petrescu) învăluită în argumente ferme, intercalate cu date istorice, precum şi referirea la studii critice ale altor autori, convinge auditoriul.

Dar a venit momentul în care vocea amuţeşte şi privirile se îndreaptă spre referenţi. Fiecare membru al comisiei își citeşte referatul pe marginea tezei, de câteva (trei-patru-cinci) pagini, aprobând, criticând sau punctând fragmente din teza de doctorat. Pixul alunecă nervos pe foaie, dar în ochi rămâne aceeaşi fermitate. După ce comisia îşi spune verdictul, atmosfera se temperează. Întrebările, ce aşteaptă răspunsuri spontane, sunt acum puse . Dar trei ani nu au trecut în zadar, aşa că fiecare referent primeşte câte un răspuns convingător. Etapa finală constă în retragerea membrilor comisiei pentru câteva minute în care se evalueaza teza de doctorat şi se  acordă punctajul. Nervozitatea ajunge la limită, dar calmul aparent se păstrează.

Momentul mult aşteptat a venit. „Teza de doctorat a doamnei Anamaria Ghiban a fost evaluată cu calificativul foarte bine…Profesorului Anamaria Ghiban i se acordă titlul de doctor în filologie.”

Următoarele cuvinte nu mai contează, pentru că emoţia acestora copleşeşte atât pe doamna profesoară (pardon, doamna doctor) cât şi auditoriul – mai ales că sunt prezenţi în sală toţi cei care i-au fost alături în aceşti ani, au susţinut-o şi sunt mândri că au o asemenea mamă, fiică, colegă, prietenă  şi profesor.

Discursul ce urmează risipește acea atmosferă apăsătoare, pentru că ochii strălucesc, iar vocea temură de fericire. Mulţumirile aduse ajung la destinatari, care zâmbesc şi continuă să se afle în acel uşor şoc plăcut de a-şi vedea aproapele urcând pe o altă treaptă a evoluţiei profesionale. Apoi urmează aglomeraţia de felicitări şi valul de flori, care inundă încăperea. Zâmbetul rămâne la continuu sincer şi emoţionat, iar îmbrăţişările calde demonstrează că… da, nu mai e un vis, e realitate!

Dragă doamnă profesor, (scuzaţi, doctor), sunteţi mândria părinţilor dumneavoastră, a familiei, a colegilor, a profesorilor, a prietenilor şi, nu în ultimul rând, a elevilor cărora le predaţi! Redacţia revistei vă urează cele mai sincere felicitări şi ne bucurăm din toată inima pentru această realizare importantă în viaţa dumneavoastră şi să ştiţi că noi toţi, actualii şi foştii membri ai redacției, ne mândrim cu un astfel de  profesor. Și, pentru a fi în spiritul tezei, vă dorim cele mai „intime” felicitări şi cele mai calde îmbrăţişări!