4 săptămâni şi o zi. Şi mai urmează altele la fel de friguroase şi la fel de fără tine. Doar că azi ar fi trebuit să ne întâlnim amândoi în zăpadă. Tu, venind din trenul acela kilometric de-mi cutremură inimă de fiecare dată când nu te văd de unde cobori, iar eu ţintuită undeva pe peron făcând acelaşi ritual al mâinilor, o rugă întruchipată către un cer din cauza căruia mă dor ochii. Dar tu nu vii, iar eu nu te aştept. Azi nu. Şi totuşi e atât de mult de când ştiu sigur că îţi ciufulisem părul şi îţi dădusem să mănânci finetti din inimioare de plastic.
Ţi-am spus eu odată că vorbesc cu fluturii, ba mai mult, îţi şi arătasem că am ţinut unul în mână şi de atunci parcă se răzbună duzine în stomac la mine. Însă eu le vorbesc doar din când în când şi dacă simt că încep să dea ca nebunii din aripi, îi las doar să înceapă ca să-mi gâdile amintirea, apoi sting vâltoarea cu un vin roşu. Poţiune pentru trup şi suflet. În seara asta simţeam cum curge în colţul ochiului şi îmi usucă faţa doar sub formă unui fir de aţă. Mă durea atingerea unor taste care-i trimiseseră bolovani de cuvinte, toţi legaţi de gâtul meu şi scufundându-mă sub un cearşaf de unde nu mă vede nimeni. Se mirau toţi că ies cu ochii uscaţi şi genele lipite. Le spuneam mereu că-i din cauza somnului profund, pe când eu sufeream de insomnie. El un rebel, iar eu dependentă de tot ce-i al lui. Şi gură şi ochi şi frunte şi mâini. Şi suflet şi vorbe pe care le lasă cu greu să-i scape şi pe care le sorb ca o însetată ce sunt, interpretându-le şi transformându-le din cercuri frumoase în poligoane cu laturi infinite. Mă durea şi cuvântul şi necuvântul. Zâmbeam mereu greoi când vedeam cele două cuvinte şi-mi măguleam sufletul cu sufletul lui. Stăteam ca o zănatecă în faţa nopţii şi mă plângeam că nu pot să adorm. Mi-apăsam ochii cu mâinile, stropeam cu apă de ochi, presuram ceva cuvinte din scrisori vechi şi sfârşeam tot îmbătată-n nesomn.
Trec secundele gravide; nasc urlând
picături de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, îsi caută guri
să se lase în pereții lor pictate.
Şi sunt convinsă că se făcuse douăsprezece noaptea, cu dor. Cu un urs micuţ, cu nas rotund în braţe, iar eu chinuindu-l şi transformându-l în pernă pentru vise şi întrebări. Derulasem sfios o casetă cu o bandă care deja începuse să se încreţească. Atât de des pusesem stop şi am vrut să reascult. Şi dacă te-ai fi uitat la mine sigur te-ai fi întrebat de ce plâng. Cu ochi mici, în două culori, desenaţi parcă special ca să mă derutezi. De parcă nu mi-ar fi de ajuns necuvintele. Şi poate că nici eu nu ştiu de ce plâng, sau în orice caz nu ştiu bine să explic sau mai bine tac.
Ori poate de drag și de blândețe.
Şi ce nu ştii tu e că mă sperie răspunsurile tale la întrebările mele, pe care tot eu le dau. Cred că ăsta-i şi motivul. Ar trebui să-ncetez să-ncerc să mai fiu tu, şi aşa e destul de greu să fiu eu.
și nici sã dorm nu pot
și nu de coșmar, de vis,
de astfel de spaime neutre…
Am pus caseta în burta de la ursuleţ şi mă jucam în părul lui închipuit. Am ţinut-o acolo ascunsă să ştiu sigur că nimeni n-avea să asculte tot ce-mi doream eu să aud. El chiar vorbeşte. Greu şi parcă renunţând la bucăţi de suflet, dar chiar vorbeşte. Şi ce mă alină mai mult e atunci când simte.
Mă culcasem lânga glasul tău și te iubeam.
Foarte frumos… ”Mă culcasem lânga glasul tău si te iubeam.”!
Bravo Ioana!
Va multumesc!
ce inseamna „spaime neutre” Ioana?
scuza-mi intarzierea Jim Morisson..
raportat la ceea ce am scris eu, nici visul si nici cosmarul nu reprezinta ceva deosebit pentru mine, nu se compara cu senzatia oferita de ceea ce m-a dus la scrierea randurilor de mai sus. Altfel spus, nu pot sa asociez unele trairi nici visului, nici cosmarului…neutre. 🙂
Daca ce inteleg eu din ce scrii este real!
Daca ai ceva din Nichita……
de ce atata umilinta????
Dragul meu, ced ca ai o proasta definitie in capul tau a cuvantului „umilinta”. Poate ar trebui sa te mai informezi, nu crezi? In caz ca nu observi prea bine, este si evidentiat prin acele caractere diferite de restul celorlalte din text faptul ca acele versuri nu-mi apartin. sunt doar, sa zicem, cuvintele potrivite la locul potrivit. Care este nelamurirea ta de fapt? Dear „Jim”? 🙂
„Ar trebui sa-ncetez să-ncerc să mai fiu tu, şi aşa e destul de greu să fiu eu.”
Totuşi ai un stil de a scrie care mă face să recitesc aceleaşi fraze de câteva ori:)
Asa e Elly. E redundant si obositor si pe masura ce citesti, realizezi ca nu ajungi niciunde.
Daca e o „stare” dupa cum spuneai I, e grav, e patologic.
Daca e doar un exercitiu si-ti faci doar „mana” cum se spune, noi ce vina avem?
Eu unu nu am priceput nimic din „compunerea” asta. Mi se pare o tare „chinuita”….ca si cum s-ar screme cineva…..vai de capu’ ei…..
ps….faza asta cu 10=3+7 e de ras…nu „e pe sistem”…hihi…
Jim Morisson, inainte de a acuza ca cineva este redundant, clarifica-ti discursul. Nu inteleg de nicio culoare ultima fraza, ok?
Bine. O sa va las atunci sa va laudati unul pe celalalt intr-o mare si fericita hora a bucuriei!
Ma mir acum de mine…sa imi pierd eu minute pretioase din viata……
Cel mai bine e sa te comporti ca locy..citez…”hmm”…..”da, frumos”….”imi place”…..”bravo”…..
eu am facut niste observatii pertinenete……….si asa ma rasplatiti voi ca va vizitez?
Sa fiti sanatosi dar sa nu fiti tampiti!
vai Jim, cred ca esti tare frustrat, am dreptate?
pentru ca din cate observ faci din „critica ta pertinenta” un mod de a-ti etala vocabularul complex si nu-i deloc demn de rangul tau; doar vrei sa fii respectat si sa fii luat in considerare, este? Redundant si obositor este faptul ca suntem nevoiti sa-ti suportam tie necesitatea de „a screme” la tot pasul cuvinte care nu apartin unui limbaj civilizat.
Multumim pentru vizita si te asteptam sa critici si celelate articole care vor aparea! 🙂
P.S: faza asta cu „sa fiti sanatosi dar sa nu fiti tampiti!” e de copil razgaiat caruia mamica ii da peste gura cand vorbeste urat, nu e „pe sistem”…”hihi” 🙂
No comment…..
astept arbitraj „interantional”
………………
intenational*
aaa….si inca ceva….scoateti pozele alea macabre de la „bunatati”…..am vazut un cap de porc….e lugubru…….
international*
….off…..
Dragă „Jim Morisson „, de data asta nu voi comenta nimic la cuvintele fără rost ale unui oarecare… (presupun că nu te vei supăra pentru această etichetă). Chiar nu au sens observaţiile tale „pertinente”. Un lucru e cert: suferi de plictiseală cronică şi ai prea mult timp liber. Sugestie: fă ceva util. Şi încă o sugestie: alege-ţi un pseudonim pe măsură! Jim Morrison era un tip inteligent şi zău că nu merită ca un oarecare să îi împrumute numele, fie şi în glumă. (P.S.: Nu te osteni să dai o replică inteligentă, pentru că oricum nu vei reuşi).
Draga Ana de ce am impresia ca ne invartim mereu si mereu in jurul acelorasi dileme , in jurul acelorasi discursuri…Am citit textul , am citit si comentariile …inutile dupa opinia mea…De cand e jenant faptul ca se mai si gandeste, ( evident mai mult sau mai putin inteligent) ? Jim cel autentic poate ar fi fost si mai critic decat acest Jim …calator secund pe site ul vostru ( pe jim cel autentic il cunosc bine si tu stii asta ) . In plus textul poate fi vazut din cele trei perspective : intentio auctoris, operis , lectoris. Poate intentia lectorului” Jim secund ” sa coincinda cu a mea sau a ta sau a altuia?
Eterna Delia :))
Ps : in rest imi place revista voastra si o consider o reusita( ca sa adaug si eu o mica lauda spre marea dilema a lui JIM )
Da Delia, dar sa luam in considerare si faptul ca intentio lectoris nu poate divaga de la intentio auctoris. Si avand in vedere ca domnul Jim Morisson in persoana ne declara mai devreme ca nu a priceput nimic din aceasta scriere, cred ca parerea lui devine invalida tocmai pentru ca depaseste mult prea mult intentio autoris. Nu crezi? Mentionez ca e posibil sa existe greseli in judecata mea. Le accept.
P.S.: Nu tin apararea nimanui. Dupa personalitatea su gusturile mele (pe care le tin la vedere), cred ca oricine ma cunoaste ar realiza faptul ca voi considera acest articol putin prea romantat si lipsit de un conflict care sa ma antreneze. Insa atunci cand nu pricepi, taci. Te documentezi si daca nici atunci nu pricepi, tot taci. O zi Buna
Si astfel Jim secund a obtinut arbitraj international … :))
Asa mai vii de-acasa. Multumesc Delia. E adevarat ca a inghetat marea ?
aaaa….daca iti place capul de porc ti-l fac cadou!
…totusi nu vad pe nimeni sa-mi combata cu argumente criticele……ce inseamna asta oare?:D
Criticile cu argumente într-adevăr se combat cu argumente…
Care sunt argumentele?
Nu imi plac criticile neconstructive.La ce bun argumentele mele cand Eco a scris destule pagini despre hermeneutica oricarui text sub forma celor trei intentii deja amintite . Iar ca sa tin aici prelegeri de interpretare si semiotica …nu e cazul …
Cat despre capul de porc …pot sa mi l ofer si singura …prefer cadourile ceva mai rafinate 🙂
Si ca sa nu amestecam capul de porc cu poezia ,poetul si marea ..raspund dilemei tale : marea nu a inghetat…doar valurile 🙂
Nu am spus „criticile” ci „critecele”…e o diferenta!!
Delia 🙂 imi devii tot mai simpatica!
Chiar as fi curios sa faci o prelegere aplicata pe acest text de semiotik
Uite..te provoc!
criticele*
…off…..
In sfarsit un punct bine pus pe i. Iti multumesc Georgiana pentru opinia ta! Ne lipsesti !>:D<
Georgiana , Eco…in „Opera Aperta” lasa la dispozitia lectorului destul de multa libertate si il elibereaza oarecum de intentia autorului ( ca sa zic asa ) . „Criticile” sau „criticele „sunt inerente oricarei scriituri …autorul , in cazul nostru Ioana ,poate ,fie sa le integreze in intentia autorului ( adica noi ) sau sa faca abstractie de ele.
Am inteles, dar tot consider ca nu putem ajunge la asa un grad de eliberare intrucat sa ajungem sa ne exprimam parerea despre o scriitura ce nu am inteles-o. Oricum, discutia nu mai are rost. Nu am nicio problema cu opiniile diferite si nici nu incerc sa apar pe nimeni. Ci doar incerc sa evit o miscare (ca sa-i spun, ironic, astfel) ce ne invadeaza: parerismul.
Jim …diferenta face esenta nu? „Criticile „/ „criticele ” – simpla chestiune de limbaj , dar sensul e cam acelasi ..( v . Sens si semnificatie) . Din pacate va trebui sa refuz provocare ta .Prefer totusi sa citesc o carte despre CEVA decat sa scriu un text (ca aplicatie semiotica) despre NIMIC. Sper ca veti intelege ca e vorba strict de o ordine a prioritatilor .
Nu am urmărit discuţia de la început şi, recunosc, nu am vrut să particip la acest dialog, din motive relativ obiective. Citisem oricum textul Ioanei cu mult timp înainte de a fi postat aici şi ea ştie care este opinia mea despre ceea ce scrie. Totuşi, nu pot să nu remarc faptul că un „text despre nimic” a provocat o discuţie atât de profundă, cu trimiteri la semiotică (fie ele şi ironice)… Cât despre preferinţa de a face un lucru sau altul, cred că e o chestiune pur personală. Unii s-ar putea ca in loc să scrie un text despre NIMIC sau să citească o carte despre CEVA să prefere pur şi simplu să tacă şi… atât. (Tăcerea îşi are limbajul ei, spunea cineva cândva… nu?… şi cu toate astea sunt atât de puţini cei care îl cunosc…). Revenind, cred că dialogul poate continua fără aciditatea aferentă, într+un sens cât se poate de constructiv.
P.S.: Dragă „Jim Morisson”, cred că îţi datorez nişte scuze… pentru faptul că am ţinut cont de aparenţe.În fond, comentariile tale erau, probabil, bine intenţionate. Există o explicaţie pentru comentariul meu maliţios, dar nu cred că e nici locul, nici momentul pentru a o etala acum. Oricum, îţi mulţumim pentru că ne-ai vizitat.
” nu exista fapte , ci doar interpretari…”
Ma asteptam totusi ca un joc de cuvinte subtil sa fie considerat ceva mai mult decat un comentariu acid…
Ce poate fi NIMICUL daca nu tacere?si cum poti scrie despre tacere altfel decat prin NIMIC
Ps : evident nu pot sa nu remarc reevaluare rapida ce i s-a facut lui „Jim secund”..si nici nu a fost nevoie sa depuna prea mult efort 🙂
Numai dupa ce ai spus sau ai facut ( actionat ) ceva semnificativ …tacerea isi are limbajul ei .Nu poti incepe de la tacere …trebuie ca mai inainte de a tacea sa fi spus ceva deja …
ps:
.. cat priveste ” parerismul” nu ma inacdrez in acest curent …poate doar atunci cand ma voi apuca sa discut despre carnati , caltabosi si alte bunatati . Nici de cusut nu prea STIU, dar sunt pe cale sa invat …
Oricum discursurile s – au animat depasind cu bine registru …”inteligent – non – inteligent”, ” sanatate – tampiti ” , ” bravo” etc etc ceea ce ma bucura ..
Delia ma inclin in fata ta!
Sarut mana!
Datorita tie am fost re evaluat se pare.. tu ai fost singura care a dovedit ca gandeste liber aici (desigur si „dear Jim”).
Restul se comporta de parca parca le-ar fi furat cineva butelia. Da de……..asa o fi bine……
in the END ( pt tine Delia am as scris asa :P) remarc ca locy (scz. pt kcofonie) o felicita pe I pentru o propozitie care nu-i apartine iar I. zice multumesc.
Ma amuza sa constat cat de frivola este firea umana.
HAHAHAHA…………………….
” people are strange when you ‘ re a stranger….”
Stimaţi comentatori mai vechi peste meleaguri de jocuri secunde, iar am cazut în capcană… Chucky (va mai aduceţi aminte?) atacă din nou sub un alt pseudonim, a trecut de la karate la muzică şi s-a autointitulat Jim Morrison!
Daca vă aduceţi aminte de toate comentariile purtând aceaşi amprentă… aţi observat deja că el numai instigă, fără a spune nimic.
Dar nu fiţi trişti… totă tevatura asta ne-a adus şi un câştig… „Delia Casiana”! Mulţumim pentru criticile constructive.
Mesaj special de la „locy” pentru Chucky alias Jim Morrison… „Dom’ profesor lăsaţi-vă de aceste intrigi slabe şi îmbunătăţiţi-vă relaţiile cu elevi!! Specialişti IT ştiu de ce…
Ma bucur ca te amuzi, DEAR JIM! si intr-adevar, inclina-te in fata Deliei pentru ca a reusit sa dovedeasca ca aici se gandeste liber, lucru pe care, se pare, tu nu ai fost capabil sa-l dovedesti! 🙂 Referitor la remarca ta din ultimele randuri, vad ca ti-a luat ceva timp sa o dibuiesti. Poate ar trebui sa iei acel Bravo Ioana! raportat la intregul text, nu la ultimul vers din acesta; „Multumesc” catre asta a fost inclinat. Te astept sa-ti mai treci minute pretioase din viata ta pe revista noastra! 🙂
” peoples look ugly when you’re alone…” =:)
cred ca esti o persoana fascinanta Delia Casiana…….
Ioana …marele castig ,cred ca nu sunt eu ( numele imi apartine in totalitate fara ghilimele ), ci mai ales faptul ca textul tau …a fost supus unei „asceze” hermeneutice de catre eminentele noastre cenusii . 🙂 Si ca sa citez un prieten comun ” scrieti mult , vorbiti mult” dar simtiti nu neaparat dublu , ci ALTFEL …
…abia urcasem inca o treapata in nivelul discursului si acum ce facem? Iar ne intoarcem la incalceala ” nodului gordian”?
Pentru Georgiana : am observat ,fara sa vreau desigur, mica ta revolta impotriva a ceea ce numesti ” parerism” . Pot sa iti spun cu certitudine urmatoarele: parea sau/ si opinia , sunt primele trepte in ordinea cunoasterii . Cum salturile cuantice nu sunt valabile decat in fizica , in ordinea umanului , nu poti ajunge la o treapta superioara a cunosterii , fara ca sa o strabati pe prima .
Prin urmare avem: parerea ( opinia) – credinta– inteligenta – ratiunea [doxa, pistis, dianoia , nous – in greaca) . Ceea ce e rau nu e faptul ca emitem pareri sau opinii ( spune – le cum vrei) ci faptul ca ne oprim pe cale …in ” ordinea cunoasterii” . Fara pareri nu putem avea opinii , fara opinii nu putem avea credinte , fara credinte nu putem avea inteligenta si fara inteligenta nu putem avea ratiune.
Hai sa ii nu mai desfiintam ” parerismul” , dar sa ii indrumam pe ” pareristi” sa vrea ceva mai mult in ordinea cunosterii !
Vezi tu Delia, democratia ne-a dat ceva extrem de puternic, extrem de valoros: parerea. Insa daca in continuare vom lasa domenii pe mana pareristilor, nu vom ajunge departe. Sustinand pareri nefondate vom invata generatiile viitoare ca orice le e permis, fara sa gandeasca prea mult, fara sa prevada consecinte. Si asta unde ne aduce? In cei 4 ani de liceu toti profesorii mei va pot confirma ca mi-am exprimat toate parerile si toate ideile. Dar MEREU am venit cu ceva care sa le sustina. Altfel facem doar uz de caractere si daca se mai gasesc si oameni sa sustina, Doamne ne fereste, ca ramanem si fara parere. Din partea mea discutia e incheiata.
eu nu am decat de castigat de pe urma tuturor opiniilor postate aici si asta nu face decat sa ma bucure. In niciun caz nu neg faptul ca numele este Delia Casiana, nici nu am afirmat asta, ci spun doar ca ceea ce ATI postat in comentarii – de data asta nu am sa va mai tutuiesc avand in vedere ca ne adresam unui cadru didactic 🙂 – nu va schimba in niciun fel intensitatea cu care simt, vorbesc, dar mai ales scriu. Este acel ceva „grav” si „patologic” de care nu ma pot lipsi. Insa am sa va multumesc pentru importanta pe care ati acordat-o textului fara ca macar sa ma astept la ea. E un text scris din pasiune pentru jocul de cuvinte care transformat de oameni iubitori de teorie a ajuns o dilema literara si nu pot decat sa inchei orice replica din partea mea cu ceea ce insusi Kant afirma, „O dilema este un silogism ipotetic disjunctiv, ori o concluzie ipotetica, ale carei consecinte sunt o judecata disjunctiva.”, iar consecintele s-au vazut!
” Cerul instelat deasupra mea …legea morala in mine.” Kant – marea mea dragoste …pacat ca sunt putini cei ca il cunosc si altfel decat din citate …
Dragă Jim, nu ai fost reevaluat… Nu îți face iluzii. 🙂 Îmi mențin în continuare rezervele față de capacitatea ta de a răspunde anumitor provocări spirituale (hai să nu le spunem literare sau… intelectuale, pentru că s-ar putea să fiu înțeleasă prost). A fost reevaluată doar o anumită atitudine și exprimarea ei în cuvinte. Cât despre „a gândi liber”… În ce măsori tu liberatatea asta a gândirii? Simplul fapt că îi acuzi indirect (prin excludere) pe ceilalți de faptul că nu gândesc liber nu înseamnă oare o limitare căreia te circumscrii? E doar o întrebare retorică. Risc să dau în filosofie și știu de la Delia că filosofia nu se discută decât între specialiști. 🙂 Dar, ca să nu fiu cârcotașă, recunosc că în reevaluarea atitudinii, Delia, care îmi este prietenă, a avut rolul ei. Printre altele, prietenii au și acest rol, de a te ajuta, fie și indirect, să îți însușești erorile.
Faptul ca am rezonat cu o persoana precum Delia Casiana ma face fericit………..
restul nu conteaza……………..
Mult zgomot pentru nimic.