E doar ninsoare peste lume, numai clinchet de argint…
Vâltoarea continuităţii îmi zbuciumă trăirea.
În natura vie suflam în fulgi cu jind
Și apa în asfalt, umbrind pământul, se topea.
Sunt viciul neprihănit al unui smalț fără de negru;
Faleză-n marmură, eu nu rezist plăcerii
De-a-mi fisura mantaua din cântecul funebru
Al unor păsări vesele de ciugulit materii uitate-n univers
Sub o privire de ram ce zboară-nnebunit
Mai trist decât sacoul meu din fire de păianjen
Un corb sub aripa-i de smoală, asuprit
Ciocul de fier înfinge-n cioburi de catren ce zboară-alienate…
Zăpadă brună sau material mai moale
În palma râncedă, cutată de cutremur, cade.
Sensibili pori absorb în punți de aprigă candoare
Visări ce infantile mi se par, acum rămân balade
Ce (vai) nu aparțin acestei lumi…
urmatorul numar tiparit al revistei trebuie sa fie insotit si de volumul tau de poezii ..