6 responses to “Timp, nu fi hain …”

  1. Elena Druţă

    Nu mai am cuvinte…am fost la premierea de azi şi îmi pare rău că plecaţi… cunosc mulţi colegi de treabă care la anul nu vor mai fi pe holuri, cred că liceul va fi mai pustiu… să vă urmaţi drumul aşa cum vă dictează inima, iar noi aceştia care rămânem… vom urma şi noi acelaşi drum al unui dor etern de liceu.

  2. Georgiana Porusniuc

    E ciudat cum noi (cei care mai avem timp să ne bucurăm, să facem năzbâtii, să prezentăm comentarii la română, să luăm câte un 4 la mate, să alergăm prin pauze, să mai construim amintiri…să mai fim „NOI”), deja ne regăsim în aceste cuvinte… Cu siguranţă o să ne fie dor de voi…!

  3. Adina Romanescu

    Dragii mei,

    Va regasesc de fiecare data minunati.

    Fiecare intalnire cu voi m-a facut sa constientizez ca 50 de minute sunt prea putine pentru a patrunde in lumea sufletului fiecaruia dintre voi, pentru a incerca sa va sustin in tot ce considerati important.

    M-au fascinat ideile voastre si mi-au dat aripi. Mi-a placut sinceritatea voastra si atitudinile pe care le-ati dezvoltat fata de situatii, fata de oameni. V-am admirat valorile la care tineti, m-ati convins ca oamenii sunt asa cum ii visez, asa cum mi-i doresc. Ati demonstrat ca va pasa de celalalt si ati daruit bucurie celor din jur. M-ati ajutat de fiecare data sa observ daca cineva trece prin momente mai dificile.

    Stiu ca septembrie va fi mai trist pentru mine, dar va astept sa ma sprijiniti sa o iau de la capat, cu forte noi.

    Imi doresc ca intalnirea de sambata, dinaintea cursului festiv, in acelasi loc in care ne-am intalnit la primul picnic in clasa a IX-a sa nu devina ultima.

    Am fost fericita ca ati scris despre colegii mei care v-au oferit toata dragostea si priceperea lor. Toti absolventii din acest an ati fost o generatie distinsa.

    Va doresc rezultate foarte bune la bacalaureat si sunt convinsa ca veti avea mult succes in viata!

    Adina Romanescu

  4. A. N.

    Pentru o bucata de timp vom mai trai nostalgia despartirii, nostalgia plecarii voastre din lumea copilariei si adolescentei. Acum sunteti atinsi de emotia inceputului unui drum al carui traseu a fost mai mult sau mai putin clar stabilit inca de aici.
    Sa aveti o calatorie cat mai bogata in frumusete si impliniri, cat mai ferita de furtuni si in care sa aveti alaturi prieteni buni si cat mai multi oameni adevarati, si, niciodata, sa nu uitati de inima voastra…
    Va asteptam, oricand, cu toata dragostea, in casa copilariei si adolescentei voaste, Liceul de Informatica.

  5. Cornelia Ivasc

    Si eu va pretuiesc foarte mult si ma gandesc cu mult drag la voi.
    Va doresc mult noroc pe drumul vietii si sa fiti fericiti.

  6. Anamaria Ghiban

    Mă tot gândesc, din clipa în care am citit articolul, ce să scriu… tot amân, spunându-mi că nu pot să fac asta… pentru simplul fapt că mi-e greu să mă obișnuiesc cu gândul că nu îmi veți mai fi elevi… Oricum aș face, mi se pune un nod în gât, care îmi rămâne acolo atâta timp cât mă gândesc la clipele frumoase în care ați făcut parte din viața mea… Apoi nodul dispare, pentru că încă vă mai văd zilele astea pe holuri, zâmbind, alergând încoace și încolo, rezolvând ceea ce mai este de rezolvat… Ce va fi însă după ce veți termina și cu examenele? Aici nodul revine… și mă gândesc iar și iar că ați fost niște copiii minunați care s-au transformat sub ochii mei în oameni aproape mari… Și sper din toată inima ca o fărâmă din voi să nu se schimbe niciodată și să rămâneți copiii în suflet. Nodul dispare apoi încet… sub picături de gând înghițite de zâmbet… Am pierdut poate niște elevi minunați, dar știu că am câștigat printre ei niște oameni la fel de minunați, pe care îi voi prețui ca prieteni, ori de câte ori vor avea nevoie de mine.

    Acum respir adânc… și mă bucur că am reușit să-mi transform nodul în cuvinte.:)

Lasă un Răspuns

CAPTCHA

*