Pe Mina Carp Fechete am cunoscut-o în urmă cu 2 luni. În spatele unei persoane calde, puţin ezitantă în mişcări şi exprimare, am descoperit un suflet înaripat, o descătuşare de energii şi o explozie de sentimente. Imaginea unui living invadat de schiţe, tablouri, unele agăţate pe pereţi, altele în aşteptare, şi de mirosul de vopsea contrasta – în mod paradoxal – cu cea a caietului minuscul, pe foile căruia, artista a copiat, cu stiloul, versurile scrise pe marginile schiţelor.
Ceea ce părea la început un amalgam de senzaţii şi percepţii, un monolog pe tema iubirii, s-a transformat într-un volum închegat, în care eul creator al artistei se caută, într-o permanentă dorinţă de perfecţiune. Într-o perfectă simbioză, Esenţe reuneşte desenul şi poezia, sub semnul iubirii de oameni şi a iubirii de iubire.
Într-o atmosferă elitistă şi, totodată, boemă, a avut loc, pe 11 noiembrie, la Librăria Cărtureşti din Palace Mall, lansarea volumului Esenţe, în cadrul vernisajului expoziţiei ce poate fi vizitată până pe 14 noiembrie, în sala Atrium. Cu această ocazie, am avut onoarea de a sta de vorbă cu Mina Carp Fechete.
RJS – De unde ideea unui volum de versuri şi grafică?
Mina Carp Fechete – Pur şi simplu, desenez de când mă ştiu şi, din când în când, îmi pun pe hârtie şi sentimentele. Nu m-am gândit, în mod special, să scriu poezie, dar, pentru că ele s-au adunat – foarte multe le mai scriam pe lucrări – atunci, am considerat că ar fi bine să şi scriu. Recunosc, cu foarte mare greutate…, pentru că, iniţial, erau doar sentimentele mele. Ideea de la care am pornit, să le arăt şi celorlalţi, nu doar familiei, e că eu cred că lumea din jurul nostru e foarte frumoasă şi că noi suntem foarte frumoşi şi că merităm cu toţii să arătăm şi să înţelegem frumosul.
RJS: – Cum vă exprimaţi cel mai vine? Prin poezie sau desen?
MCF: – Concomitent. Desenez şi, în acelaşi timp, scriu. Uite, o să-ţi arăt…
RJS: – Ce semnificaţie are titlul cărţii – Esenţe?
MCF: – Semnificaţia titlului se referă la ceea ce vreau să transmit: esenţa frumosului, esenţa sentimentelor pe care le trăim, a realităţii din jurul nostru, frumuseţea aerului pe care îl respirăm, frumuseţea unei frunze, frumuseţea ochilor unui copil…De multe ori frumuseţea dintr-o tragedie sau dintr-un necaz sau latura pe care noi putem să o înfrumuseţăm…, ceea ce e urât sau ne doare….Dacă vom ajunge la miezul frumosului, vom putea să generăm, nu doar să transmitem, Frumos.
RJS: – Ştiu că e o întrebare grea pentru orice artist: Aveţi o poezie preferată?
MCF: …Îţi voi recita o poezie. Eu scriu ceea ce simt…cred că cel mai bine ar fi să-ţi recit…Se numeşte Ultima, pe care am scris-o într-o noapte, când am copiat poeziile pentru tipografie…
Ultima
M-ai întrebat de ce sunt supărată…
Toate poeziile, toate cuvintele pe care le-am scris,
Le-am rupt din mine,
Le-am smuls din inima mea.
Imi este foarte greu să le recitesc,
Imi este infinit mai greu să le copiez
Să le transcriu pe hârtie velină
Retrăind sentimentele, zilele, tristeţile ce le-au însoţit.
Parcă m-aş ciopli cu o daltă,
Poezia-statuie să prindă
Acurateţea frumosului, a nemuririi.
Dar usturimea pleoapelor, a mâinilor traumatizate,
A gândurilor cristalizate-n regrete să nu se vadă
Doar eu simt naşterea lor ca pe o durere
Ce n-o pot uita niciodată…
RJS: – Dar un tablou preferat aveţi? Ce ne puteţi spune despre el?
MNC: – Da.. Uşa. Este al doilea tablou. L-am desenat după ce am scris poezia cu acelaşi titlu. E uşa casei mele.
RJS: – Urmează un al doilea volum?
MCF: – Volumul de faţă nu cuprinde tot ce am scris. Mai sunt multe poezii…, aceasta a fost puterea materială la ora actuală. Probabil, va urma şi un al doilea volum, la un moment dat.
RJS: – Vă mulţumesc ! Mult succes în continuare!
Cu siguranţă, vom mai auzi de artista Mina Carp Fechete, ale cărei lucrări pot fi aproape de sufletul oricui.
Oameni deosebiti pe care ii cunoastem dar in care descoperim noi orizonturi, felicitari !
Pacat ca nu a fost suficient de mediatizat evenimentul, mi-ar fi placut sa particip , abia acum am citit despre asta, sper ca macar pe 3 decembrie sa pot fi acolo .
Admiratia mea pentru aceasta doamna creste odata cu surpriza faptului ca scrie si versuri pe langa harul de a pune pe panza ceea ce simte .
Pictorul Constantin Tofan, cel care a participat la eveniment din partea Uniunii Artistilor Plastici, cred , mi-a fost profesor de desen in clasa a 2-a asa incat regret de doua ori ca nu am putut avea acces la eveniment.