Am ajuns, Doamne, tu ştii unde? Nici nu îţi închipui. Şi zburam şi alergam şi apoi îl strângeam şi iar zburam.Oh! Şi restul? Nu mai ştiu! Cred că e înecat în fum – inspirat, expirat, plutind fără ştire sau infiltrat în gânduri verzi de râu curgând – vă spun mai târziu.
Cuvinte legate-n fir de stele şi refren bătut în străluciri acute. Respiraţii sacadate, dar unse cu miere de extaz şi fericire deplină. Trup închis în munte şi suflet legănat pe vânt din Ţara Moţilor. Plutesc iar şi fac piruete-n suflu uşor de vară. Un blitz îmi surprinde fericirea…iar tu, tu rămâi surprins să vezi că o noapte e martora nelimitată a unui algoritm de dans. Distracţie şi îmbrăţişări de grup. Şi foc, să nu uităm focul! O să-ţi vorbesc şi de el… mâine; mă înec în somn şi în căldură acum… Sărută-mă de noapte bună!
Dar ce spun eu?! Amintirea-i mai vie ca oricând. Îţi spuneam înainte că-mi plec pentru un moment capul în faţa nopţii pline de cuvinte care înălţau focul şi care încălzesc amintirile; am avut şi foc. Foc care îşi ridica aripile până în norii Apusenilor şi dansa ţigăneasca noastră, o mai ştii? Imaginează-ţi: mişcări nebuneşti de rochii colorate, păr rebel în aerul scăldat de lumina lunii, râsul nopţii completat de râsul nostru, bătăi din palme şi de inimi aprinse, priviri cochete ale stelelor care îndrăzneau să-şi mărească flacăra şi să ne ia gândul la ele… (cred că rochiile le-am visat).
“Ţigăncuşo..eşti frumoasă!” “Ce mai cântăm?” Exprimă tu în cuvinte că vrei să mai rămâi. Încearcă tu să redai în cuvinte dorinţa şi poate că râului i se înmoaie inima şi cursul său încetează – protest împotriva firii şi a “vineri plecăm!”
Gata! Împachetează repede amintiri, ia cu tine cât de multe poţi, păstrează şi în mintea ta, lasă-ţi rochia călcată în picioare şi pune în locul ei baia din râu! Lasă-ţi şi papucii uzi de extazul nopţilor reci şi îmbătate-n parfum de munte şi pune-n locul lor amintirea unor râsete închise între pereţi proaspăt eliberaţi de amintirea altora…Acum ştiu de ce era umezeală acolo… A rămas parfumul întâmplărilor unui alt grup, la fel ca al nostru: în formă după ore întregi de stat la palavre cu potecile, cu chef de dans după ce picioarele ne implorau îndurare, cu zâmbetul pe buze chiar şi-n somn, cu dor de Arieşeni când încă nu plecasem…
Îţi mai vorbesc despre asta! O să scriu cu mândrie de ţăran, cu miros de colgate de la coco, electric şi emoţionant ca la electro bzzzt, sălbatic cum e roxy scorpi, infinit si vibrant ca dooooomnu’ dan!, cu dragoste ca într-o poveste de-a celor din romeo cel rebel şi julieta anxioasă; vă masez amintirile ca o ispită afurisită ce sunt şi vă promit că ne întoarcem să mai facem o baie, trebuie sa rasune iar trrrrrrrrrr şi să-i auzim ecoul…
Dormim cu stelele şi dansăm cu visele! Pere, afine, mai vrea careva? Hai, că le transformăm!
Şi noi, cititorii, trebuie să înţelegem ceva? Sau altceva decât că o adolescentă cu gust pentru clişee a fost până-n Apuseni? Cred că de vedea Shakespeare articolul ar fi scris ‘mult sirop pentru nimic’. Iar partea cu bzzt e codată, să nu priceapă inamicii (cititorii) ceva?
Mă bucur că prima impresie a apărut deja! În mare parte da, cititorii ar cam trebui să înţeleagp ceva, cel puţin cei care îşi doresc asta, iar dacă nu, să spunem ca e scris special ca să încerci să desluşeşti „clişeul”. Bzzzt la noi nu a fost nimic codat, ci doar un strigat care stârnea râsul când ne aminteam provenienţa lui.
P.S: Aş fi vrut să-mi vadă Shakespeare articolul, câţi crezi că au primit observaţii de la el?
Înţeleg să învălui în figuri de stil mai mult sau mai puţin cliseice un subiect profund, iar nu am fost în Arieşeni, am facut o poza şi am făcut glume pe care nu le înţeleg decât cei direct implicaţi, fiindcă oricum nu specific contextul. Credeam ca e o revista destinată şi altora decât celor direct implicaţi în acţiunea articolelor. Şi din păcate Shakespeare e deja mort şi nu-ţi mai poate aprecia ‘geniul poetic’.
Multe cuvinte siropoase, îmbârligate şi sensuri prelungite până la limita. Într-un cuvânt: degeaba. 🙂
E o compoziţie siropată şi parfumată… pentru cei ce pot să guste şi să simtă. Ioana a redat foarte bine atmosfera care a fost la Arieşeni. Te intereseaza pe unde ne-am plimbat, poziţia geografica sau ce altceva? Astea au sa vină mai târziu… dar ATMOSFERA ne-a făcut să nu putem uita acel loc.
Am mai întâlnit în unele articole precedente onomatopee şi semne de exclamare pornind de la 3 consecutive şi uneori intercalate cu semne de intrebare. Cu abţinere la dulcegăriile de felul acesta, aţi fi putut include un mic ghid cu ce trebuie vazut în Arieşeni, cu ce se ajunge, pe unde aţi stat, cam la cât v-a ajuns etc. Ca să ne ducem şi noi pe acolo, să vedem alt fel de tigăncuşe (decât cele din tramvai) şi să ne integram în absolut. 🙂
Dragi cititori, aşa cum sugerează şi numele rubricii, „Jurnal de vacanţă”, articolele publicate în această secţiune a revistei sunt născute din impresii subiective ale celor care scriu despre ceea ce au făcut în această vacanţă. Prin urmare, este inutil să începem o dezbatere asupra numărului de interjecţii sau de semne de punctuaţie utilizate în articole. Cât despre partea informativă a articolelor, vă asigur că veţi avea ocazia să citiţi impresii despre locurile frumoase din Apuseni şi sugestii legate de obiective turistice şi trasee montane în articolele următoare.
Domnu’ Geko, veţi avea şi un ghid despre ce s-a văzut şi vizitat la Arieşeni şi in zona Munţilor Apuseni, dar aveţi puţintică răbdare. Ioana a vrut doar să vă introducă în atmosfera care a fost timp de o săptămână în acestî tabără, o atmosfera pe care cu greu o vom uita şi de care ne vom aminti cu plăcere. Cu drag vă recomand să vizitaţi această parte a ţării.
@ kira: N-o fi degeaba tot, ne tot spun, probabil protagoniştii experienţei, că atmosfera era de neuitat şi cp totul era învelit în ciocolată, dar noi nu prea avem cum să ştim, pentru că nu am fost acolo. Şi, normal, nu ni se spune ce era aşa nemaipomenit. Din ce văd se pare că va mai fi şi o continuare. Sperăm la una mai strălucită şi care să ne convingă cu adevărat să trecem prin acea zonă a ţării.
Completare: pentru că prezentul articol e o slabă încercare de a transforma orice în artă. Nu cer repere geografice, pentru că pot să maăuit şi singură pe harta după Arieşeni, vreau o părere, fondată, despre ce există acolo, vreau să citesc de ce ar trebui să vizitez acel loc. Şi secundar, înserat cu fineşe şi umor, păţaniile voastre.
Dragi comentatori, care se pare că funcţionaţi după sloganul „s-o dăm anonima, nene Iancule”, vă invit cu căldură să vă alăturaţi grupului într-o experienţă similară viitoare, pentru a vă crea propriile impresii şi a vă elibera de orice frustrare a omului care stă toată vara în faţa calculatorului. Veţi vedea atunci că o astfel de tabără, precum a fost cea de la Arieşeni, nu vă va crea decât porniri aparent poetice, iar datele strict informaţionale vi se vor părea mult prea seci pentru a exprima frumuseţea locurilor şi a aventurii.
Până vara viitoare însă… vacanţă plăcută şi multă inspiraţie!
@ negruzzista: Într-adevăr tare ţi-ai mai declinat şi tu identitatea. Nu toţi am cerut repere geografice, eu una nu, ci doar vreau motive pentru care ar trebui să ajung acolo. Sec mi se pare să afirmi că totul e roz şi să nu susţii afirmaţia. E un articol parfumat, da, ca o cocotă. Oricum, a făcut o bună prezentare Ionuţ, pe care ţin să-l felicit şi pentru articolul despre Buşteni. E jurnalism totuşi, nu concurs de înflorat.
Negruzzista, să nu o iei ca un afront, însă nici tu nu îţi dai numele real, iar cei mai cârcotaşi s-ar putea lega de acest aspect. Văd că acest articol este foarte discutat, şi sunt de acord că poate sună puţin romanţat. Însă pentru cei mai pragmatici s-a publicat azi un articol foarte bun şi ar fi păcat să nu fie apreciat. Există diversitate în această revistă, fiecare poate citi ce se mulează pe gusturile sale.
De fapt.. nu a cerut nimeni (!) repere geografice, harta avem şi la noi în sat. Voi nu comunicaţi între voi când scrieţi articole despre aceeaşi temă? Poate aţi scoate un jurnal de călătorie mult mai interesant, redactat de mai mulţi. Ştiţi că tagurile permit 🙂 Am fost deja în vacanţa asta în excursii (n-am stat toată vara cu şoarecele de gât) dar pur şi simplu nu mi s-a părut atât de mirific ca Arieşeniul vostru tras prin lapte şi miere. Data viitoare despachetaţi-vă bagajele, descărcaţi pozele, gândiţi-vă şi la utilitatea articolelor şi apoi scrieţi. Toate bune şi liber la bere 🙂