Plecând de la ideea faimosului „dicton” „Bă, ultimul care pleacă din România să stingă lumina!” şi raportându-mă la „filozofarea” antică „Frumoasă ţară România, păcat că-i locuită…”, revin cu câteva meditaţii asupra părţilor mai puţin bune ale guvernării şi administrării colţişorului nostru de rai. Lipsă de patriotism? Nici gând, cel mai pur patriotism – reacţia la toate tâmpeniile care se întâmplă în ţara asta. Pentru că stinsul luminii nu trebuie să însemne abandon. Uneori mai trebuie dat şi un „reset”.
Să începem…
5. Reiau ideea cu fotbalul. Am fost consacraţi de gimnastică, de handbal, şi noi pompăm bani pe o singură direcţie în sport. Ne iau chinezii la gimnastică? Da, pentru că ei caută, promovează şi îşi finanţează valorile. Trist, având în vedere că până la Nadia Comăneci puţini auziseră de noi.
4. Presa… Se pare că nu trebuie să ai cine ştie ce studii să lucrezi la un ziar (vezi Cancan, Şoc alte „capcane” de ziare… Nu mai departe BZI care ne-a oferit anul acesta o experienţă elocventă despre ceea ce însemnă (lipsa de) profesionalism si excesul de obiectivitate). Şi dacă tot ne regăsim la ziare, să ne gândim şi cât de „politizate” sunt publicaţiile şi trusturile de presă. Numai la un anume post, nu dau nume, înnebuneşti în perioada pre-alegeri cu ştirile despre Fundaţia X care tot ajută diverse categorii defavorizate.
3. Să nu uităm că suntem o ţară plină de asistaţi social. Partidele noastre au diverse doctrine şi ideologii, cel puţin în teorie, pentru că, de fapt, toate duc o politica de asistenţă socială. Orice… pentru voturi. Şomaj mai mare, pensii mai mari, ajutoare peste ajutoare pentru oameni perfect apţi să muncească.
2. Sistemul medical şi cel de învăţământ. Zilele trecute am stat cu o prietenă ce avea o cădere de calciu, la policlinică. Pentru că medicul ei de familie era în vacanţă şi cazurile ei erau preluate de un alt medic, nu a contat că am ajuns înaintea altor persoane, pacienţi ai suplinitoarei, şi nici că, practic, era lângă mine o urgenţă medicală care putea să leşine sau să păţească ceva în orice moment. Am fost primite aproape de finalul programului. O oră şi jumătate pentru o reţetă şi 10 minute de consultaţie. Ca să nu mai spun că după aceea s-a descoperit şi faptul că reţeta a fost scrisă greşit.Cât despre „stadiul” în care a ajuns sistemul de învăţământ… m-am săturat să mă mai gândesc.
1. Pentru că în ţara asta e o dezordine totală la toate nivelurile de management, evident că n-am să schimb nimic scriind despre asta. Însă măcar ştiu că nu strică să ai motivele în faţă .
Concluzie pentru care trebuie să dau un copyright: „Avem tot felul de tehnologii avansate, oamenii sunt uniţi şi se implică, guvernului îi pasă. Tot felul de chestii d-astea care te fac să te enerveze România.”
Și să nu uităm să punctăm și despre atitudinea românului de rând care îl doare (nici) în cot de țara lui, care face orice să scape de muncă prin țepe peste măsură, ghidându-se după dictonul „Las-o, bă, că merge-așa”, care-și ia manuale „despre cum să furi sigur”, care trăiește cu șmecheria-nfiptă-n parul de la poartă etc. Ce să ne mai plângem de conducere, aia fură și românașii noștri”-s șmecheri, bre”.
:))
5. Dacă oamenii vor să spargă seminţe la meciuri de fotbal jalnice, pe asta se vor da bani. Sugerez să se mai taie din salarul popilor şi să se înfiinţeze cţteva săli de gimnastică. Aş da vina pe ministerul tineretului şi sportului.
4. Asta se cere asta se oferă, să tragem concluzii? Jurnalismul oricum se învaţă din mers, ideea e să ai de unde învăţa.
3. Oamenii care nu vor să munceasca trebuie să moară. Oamenii care nu pot munci, să aibă grijă familia şi ong-urile de ei.
2. Ministerul sănătăţii. Despre educaţie… În perioada comunistă se putea învăţa ştiinţă, acum se poate învăţa orice în afară de asta.
1. N-am înţeles.
[…] aceeaşi notă optimistă şi promiţătoare ca pe aici, m-a apucat şi iarna aceasta şi cu prilejul iminentului an nou un top. Nu de hârtie, ci un top […]