Pe data de 2 februarie 2010 Academia Americană de film a anunţat nominalizările pentru anul acesta la cele mai prestigioase premii din lumea cinematografiei. În cadrul conferinţei organizate de preşedintele Academiei, invitata Anne Hathaway a prezentat lista posibililor câştigători la fiecare categorie.
Cele mai importante categorii, din totalul celor 23, sunt:
Cel mai bun film:
Avatar
The Blind Side
District 9
An Education
Inglorious Basterds
A serious Man
Up
Up in the air
The Hurt Locker
Precious: Based on the novel Push by Sapphire
Cea mai bună animație:
Coraline
The Princess and the Frog
The Secret of Kells
Fantastic Mr.Fox
Up!
Cel mai bun actor:
Jeff Bridges în Crazy Heart
George Clooney în Up in the Air
Colin Firth în A single Man
Morgan Freeman în Invictus
Jeremy Renner în Hurt Locker
Cea mai bună actriță:
Sandra Bullock în The Blind Side
Carey Mulligan în An Education
Meryl Streep în Julie and Julia
Hellen Mirren în The Last Station
Gabourey Sidibe în Precious
Cel mai bun actor în rol secundar:
Matt Damon (Invictus)
Woody Harrelson (The Messenger)
Cristopher Plummer (The Last Station)
Cristoph Walz (Inglorious Basterds)
Stanley Tucci (Lovely Bones)
Cea mai bună actriță in rol secundar:
Penelope Cruz (Nine)
Mo’nique (Precious: Based on the Novel Push by Sapphire)
Anna Kendrick (Up in the air)
Vera Farmiga (Up in the air)
Maggie Gyllenhaal (Crazy Heart)
Cel mai bun regizor:
Jason Reitman (Up in the Air)
Quentin Tarantino (Inglorious Basterds)
Lee Daniels (Precious: Based on the Novel Push by Sapphire)
James Cameron (Avatar)
Kahryn Bigelow (The Hurt Locker)
Pentru prima dată, după mulţi ani, la categoria „Cel mai bun film” sunt atât de multe filme nominalizate. De ce? Nu ştim, dar în general fiecare merită într-un fel sau altul să fie pe acceaşi scenă. Pentru a nu fi nedrepţi, vom face o scurtă prezentare a fiecăruia:
The Blind Side: Acest film prezintă povestea unui tânăr pe nume Michael Oher, provenit dintr-o familie dezorganizată, neavând parte de educaţie, de căldura sufletească a părinţilor. Norocul îi surâde o dată cu apariţia în viaţă să a familiei Touhy, acesta fiind adoptat oferindui-se astfel toate cele ce i-au lipsit. Dobândind încredere în forţele proprii şi fiind ajutat de familia adoptivă, începe să practice fotbalul american reuşind să fie selectat în echipă Baltimore Ravens şi având şansa de a juca în campionatul profesionist. Este un film excepţional, în care Sandra Bullock, a jucat rolul mamei adoptive (Leigh Anne) creând un personaj aproape complet din toate punctele de vedere. Merită cu prisosinţă această nominalizare.
District 9: Ceea ce a ridicat acest film reprezintă ideea de la care a pornit. Extratereştrii au aterizat pe Pământ! Pentru a nu cauza probleme, autorităţile din Africa de Sud îi izolează creând un spaţiu special pentru ei numit Districtul 9. Odată cu trecerea timpului extratereştrii devin sclavii oamenilor, iar pentru a se face o anumită inspecţie în acest sens este trimis agentul guvernamental Wikus. Observând situaţia dramatică a acestora, el hotărăşte să lupte împotriva oamenilor şi să-i ajute pe cei asupriţi.
An Education: Un film cu o poveste de dragoste cam ciudată: o tânără liceancă se îndrăgosteşte de un „tânăr” de două ori mai în vârstă decât ea. Fiind atrasă de viaţa luxoasă pe care i-o oferă acest bărbat, ea uită de obiectivele (intrarea la Universitatea Oxford) sale, riscând enorm atunci când hotărăşte să devină femeia sofisticată dependentă de bărbatul din viaţa sa. În general, în astfel de situaţii omul uită cine a fost, ceea ce se întâmplă şi la această domnişoară, care a devenit peste noapte o femeie împlinită.
Inglorious Basterds: Când am văzut că filmul este regizat de către Quentin Tarantino, un om care a realizat adevărate capodopere prin anii 90 (Pulp Fiction, Reservoir Dogs), am zis că va fi ceva de calitate, dar după cele vreo două ore cât durează, am rămas profund dezamăgit. Ideea în sine este foarte bună, cu o fată care îşi vede familia omorâtă de nazişti şi vrea cu orice preţ să se răzbune, dar felul de a reproduce în imagini nu ma impresionat deloc. Poate fi considerat şi un film discriminatoriu, deoarece împarte oamenii în două categorii: nazişti şi ceilalţi. Nu cred că merita să fie nominalizat la această categorie, dar „specialiștii” au decis. Pe toate site-urile de specialitate este văzut ca un film bun, dar cred că şi reclama a avut un rol exponenţial în promovarea acestui film.
A serious Man: O dramă în adevăratul sens al cuvântului. Îţi trebuie răbdare, tărie şi o vizionare în linişte şi singurătate pentru a înţelege un astfel de film. Este asemănător cu The Reader, o peliculă la fel de profundă în care totul merge parcă din ce în ce mai rău. Vă recomand vizionarea unor astfel de filme, deoarece, câteodată ne mai aduc cu picioarele pe pământ şi ne arată ce este viaţa în sensul ei propriu, dar respectaţi condiţiile de mai sus.
Up: Singura animaţie prezentă la această categorie. A fost pusă cam forţat deoarece există o altă grupare separată pentru acest gen de filme, dar aici tot „specialiștii” au decis. Este o comedie, un film de relaxare care va poate face o după amiază mohorâta într-una mai frumoasă.
Up in the air: Cine şi-ar fi imaginat vreodată că există cineva angajat care să te concedieze atunci când şefii nu au tăria de caracter. Acest rol îl joacă George Clooney (Ryan Bingham), într-un film realist, care nu te lasă indiferent şi te face să-ţi pui diferite întrebări. Face parte din categoria filmelor ce ne prezintă societatea într-un stil dulce-amărui, care ne stârneşte zâmbetul pe buze dar în acelaşi timp ne emoţionează, mai ales prin mărturiile celor concediaţi. Un film de duminică, care merită văzut deoarece prezintă viaţă noastră şi consecinţele unor decizii luate.
The Hurt Locker: La început pare un film comercial, cu un pic de propagandă şi discriminare (aia răii, noi bunii) dar pe parcurs reuşeşte să ne impresioneze prin profunzimea acestuia. Este vorba despre o echipă specializată în dezamorsatul bombelor în Irak, o adevărată provocare într-un oraş fiecare persoană poate fi un potenţial inamic. Nu sunt prea multe de spus, trebuie să-l vizionaţi pentru a reuşi să-l înţelegeţi. Este un film plin de scene emoţionante, în care oameni nevinovaţi mor din cauza unor neînţelegeri sau a unor mentalităţi greşite.
Precious: Based on the novel Push by Sapphire: Ca gen este asemănător cu A Serious Man. O dramă în care personajul principal, o faţă de 16 ani a suferit tot ce se putea până la o vârstă atât de fragedă (violată de tatăl ei de două ori şi rămasă însărcinată, cu o mamă violentă, supraponderală, ignorata sau ironizată de toată lumea). După ce vezi un astfel de film te gândeşti că în viaţă reală există asemenea situaţii precum cea a lui Precious şi acest lucru este regretabil.
Avatar: L-am lăsat la sfârşit deoarece putem spune că este vedeta acestei ediții a premiilor Oscar. Când am văzut că i se face aşa de multă reclamă, credeam că-i o producţie comercială, cum se mai întâmplă uneori. Dar n-am ce spune, este pur şi simplu un film extraordinar: idee originală, scenariu original, efecte care n-au mai fost folosite până acum; putem îngloba toate aceste însuşiri într-un sigur cuvânt: capodoperă. Pe lângă toate aceste lucruri, este ceva totuşi ce a ieşit în evidență şi anume ideea că omul unde se duce, distruge indiferent ce daune provoacă naturii, locuitorilor acelei zone. Şi pentru ce face asta? Pentru nişte amărâte de bancnote create tot de el. Cum să te duci pe altă planetă şi să distrugi ca să te îmbogăţeşti , de parcă totul ţi-ar aparţine…? Mai multe nu vă spun pentru aş strica surpriza vizionării acestui film.
Filmele care au cele mai multe nominalizări, la Oscar sunt Avatar şi The Hurt Locker, cu câte nouă nominalizări. Gala de decernare a premiilor va avea loc pe data 7 martie, la Kodak Theatre, din Los Angeles. Chiar dacă un nou semestru abia a început, dacă sunteți cinefili, veți avea cu siguranță timp, printre teme, proiecte și alte preocupări școlare, să vizionați filmele nominalizate și să vă faceți propriul clasament.
Mulțumesc mult pentru postul ăsta… m-am pus și eu în temă și știu la ce filme să mă mai uit.
„Este pur şi simplu un film extraordinar: idee originală, scenariu original, efecte care n-au mai fost folosite până acum; putem îngloba toate aceste însuşiri într-un sigur cuvânt: capodoperă.”
Da, sau ne putem uita la Pocahontas înainte.
Domnule Chucky, depinde de fiecarea din ce perspectivă vizionează un anumit film. Eu am spus o părere care, spre dezamăgirea dumneavoastră, este impartășită de foarte multă lume. Dar fiecare interpretează un film cum dorește. Cum am spus și la Inglorious Basterds, multora nu le-a plăcut, alții au zis că e foarte bun, fiecare cu părerea lui.
Arta filmului poate fi considerată foarte subiectivă și influiențabilă de anumite împrejurări.
Chucky, de ce oare e acest film nominalizat la 9 premii Oscar? Oare acei oameni (care jurizează) nu fac parte din industria filmelor? Oare dacă era un simplu desen animat ar mai fi avut aceste încasări? Învață să privești un film, că în momentul ăsta eu zic că te uiți pe degeaba la oricare (poate în afară de Pocahontas).
Imi pare rău că trebuie să vă stric un-doi-ul. Nu m-am legat de părerea personală (aceea pozitivă vizavi de film), ci de sintagma „idee originală, scenariu original”, unde cucerirea de către europeni a celor două Americi e cel mai evident contraexemplu.
Şi, dacă e să filozofăm, filmul e nominalizat la Oscar tocmai pentru că e prost. Nu e sănătos să vă lăsaţi vrăjiţi de renumele sau funcţiile unor oameni din juriu. Când tragi linie, tot ce mai rămâne din scenariu, actori şi efecte sunt banii ăia mulţi investiţi. Or, dacă ăsta e un criteriu pentru a aprecia un film sau a-l premia într-un cadru oficial, daţi-mi voie să îmi urmez judecata proprie.
Nicu-lescu-Dănciu-lescu-Go-oo-ool!
Adânc scris partea cu… „Nicu-lescu-Dănciu-lescu-Go-oo-ool!„, asta doar așa ca să tranform „un-doi-ul” în 1-2-3!
Eu încă nu am văzut filmul și, din câte am mai citit despre el, nu pare să fie genul meu… Însă chiar sunt curioasă de ce a suscitat atâtea comentarii. Oricum e greu să fii obiectiv în judecarea unui film, mai ales dacă nu ești specialist în domeniu. În fond, fiecare are dreptul la propria opinie…
Losy, mă simt eu prost că nu observi ironiile nici când sunt date în tuşă groasă.
Chucky, eu zic că tu nu prea înțelegi. (asta se vede și din părerea ta despre Avatar). Am o întrebare simplă: Înțelegi ceva? (în afară de Pocahontas, Hercule)
Mi se pare mie sau „dialogul” ăsta a luat o întorsătură cam negativă? Nu, nu cred că mi se pare… Știi care e problema Chucky? Ironia ta a cam devenit un clișeu și încă unul de prost gust. A fi ironic poate fi o însușire a oamenilor inteligenți. A pretinde că ești ironic când de fapt faci glumițe de doi bani și a-ți face statuie din asta nu prea mai are a face cu inteligența. Și apropo de ”a te prinde” – din păcate tu ești cel care nu te-ai prins de ironia lui Losy. Dar ce să-i faci… ironiile subtile sunt uneori mai greu de înghițit decât cele în „tușă groasă”. Nu îți mai consuma timp și spirit ironic (sau altceva… dacă e cazul) ca să îmi răspunzi pentru că nu are sens. Sunt doar niște observații făcute pe un ton care sunt sigură că poate fi „înțeles” de tine.
P.S.: Cred că ar fi normal să vă întoarceți la subiect (Oscar 2010) dacă vreți să continuați dialogul aici.