Dacă tot suntem în vacanţă…

… am picat şi eu la o dezbatere (discuţie?!) despre culturi pe glob. Cei de la  AIESEC  s-au gândit să organizeze o seară în care înţelepciunea globală să ni se dezvăluie. Eh, pe naiba… S-a râs mult, s-a povestit şi s-au găsit locuri bune de vizitat (sau nu).

O constantă pe glob am vazut că este alcoolul. Cine a scos ideea cu VODKA – connecting people, nici nu stia câtă dreptate avea. S-ar părea că oriunde pe glob sărbătorile degenerează dintr-un scop mai bun într-o scuză ca să se şi mai bea un pic. Sau, în cazul Olandei, într-o zi liberă. Cred că Olanda poate fi numită de departe câştigător absolut în materie de tradiţii şi obiceiuri. La ei orice ocazie festivă se traduce prin: zi liberă şi distracţie. Totuși, evitați comandarea berii înainte de ora 2 p.m., pentru că s-ar putea să aveţi parte de reacţii ciudate.

Tot în Olanda nu veţi dori să pierdeţi carnavalul. Se organizează de două ori pe an, în noiembrie şi în februarie, şi este o demonstraţie de veselie absolută. Nimic, nici chiar muzica proastă sau costumele oribile, nu îi oprește  pe oameni din distracţie. Sau poate preferaţi QueensDay, o altă zi plină de manifestaţii pe care olandezii au grijă să o „mute”, după caz, într-o zi lucrătoare.

La ruşi, de Anul Nou, vodka se înlocuieşte cu şampanie (trebuie să se mai spargă monotonia cumva, nu?), iar de 8 martie femeile iau o binemeritată pauză, pentru că în această zi bărbaţii trebuie să le facă pe toate.

Nici Puerto Rico nu se lasă mai prejos cu ceea ce locuitorii supranumesc „Ziua genocidului indienilor”. Ei bine, aceasta este de fapt „Ziua descoperirii regiunii Puerto Rico”, în care se celebrează diversitatea culturală.

Şi ajungem şi la cehi, de care vă sfătuiesc să vă feriţi, dacă sunteţi de sex feminin, în prima zi de Paşti. Aceştia au ca tradiţie ca în această zi să bată femeile cu nuiele. Deci… Flăcăii dau buzna în case şi iau la bătaie orice prezenţă graţioasă din locuinţă. Şi, normal, sunt răsplătiţi cu bunătăţi pentru asta, pentru că păstrează femeile „tinere şi frumoase”. Să fie acesta un mod tradițional de a economisi banii de pe tratamentele anticelulitice?

E ciudat să vezi cu câtă mândrie vorbesc oamenii din diverse colţuri despre culturile lor. Recunosc că am prezentat cu scepticism şi un uşor umor negru, sărbătorile noastre. Iar lucrul acesta a început să-mi ridice mie întrebări. De ce eu, ca român, găsesc atât de puţine lucruri de care să fiu impresionat? De ce nu mai văd semnificaţia din spatele sărbătorii Sfintei Paraschiva, de exemplu, şi singura imagine care îmi vine în minte e fum de la mici şi îmbulzeală? De ce Anul Nou îmi aminteşte de mascaţi care te înjură dacă nu îi plăteşti? Unde ne-am pierdut eu şi mulţi alţii sentimentul de apartenenţă la o tradiție şi de mândrie? Undeva printre bătăi cu bâte şi strigoi. Aş vrea să fiu şi eu la fel de mândră de ţara mea precum cele două fete din Olanda. Şi să nu mai răspund printre dinţi când sunt întrebată de ce nu marcăm ziua Revoluţiei din’89. Pentru că au murit tineri, de asta! Şi pentru că nu e corect să fie motiv de paradă pentru cei care i-au ucis şi nu au plătit pentru asta!