Din culisele Balului bobocilor 2010 (II)

Zgomote entuziaste pentru una dintre puținele distracții pe care ni le va oferi școala anul acesta.  Energia, seriozitatea, răbdarea și implicarea sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru acest algoritm complex, care începe de această dată cu biblioteca de zâmbete încurajatoare. În calitate de a€œveterani”, cum ne numesc cordial unii domni profesori, ce ne-au văzut evoluând, pe câțiva dintre noi, din pitici, pe ceilalți, din bobocei, avem datoria de a ne demonstra experiența. Experiența dobândită, de această dată nu de pe front- orele și materia propriu-zisă, ci din  ”cazarma” – numeroasele petreceri, baluri, la care am participat în cei mai frumoși ani din viață, cum ar zice unii, anii de liceu.

Creativitatea noastră, impulsionată să evolueze de orele numeroase de informatică, își va spune cuvântul. Caracterul umanistic nu va lipsi însă. Alimentați și  cu literatură, vise și romantism, creăm un echilibru. Puntea pe care ne aflăm ne oferă o imagine de ansamblu.   Ea ne va ajuta să nu ignorăm nicio posibiltate; cazurile nefavorabile vor fi analizate, incidentele și elementele neconcordanțe vor fi rezolvate, prin alternative, într-un mod optim. Inovația nu trebuie să lipsească. Idei izvorâte fie din literatură, filme, sau din dorințe ascunse îmbibate cu originalitate invadează un scenariu ce își dorește să iasă din tipar. O evadare din rutina balurilor liceului de Informatică. Poate suna ca un reproș, dar nu este unul  pentru cei din generațiile anterioare. Ar fi un reproș pentru noi, în cazul în care n-am acționa; în cazul în care ne-am plafona într-o înșiruire uzuală a probelor care nu mai creează nicio stare pozitivă. Starea de plictiseală cauzată de monotonie, completată uneori de enervare, ar trebui înlocuită, în viziunea noastră. Suspans, entuziasm, energie, emoții, ar trebui să transmită un astfel de eveniment. Nu numai pentru participanți, cum se întâmplă de cele mai multe ori, ci mai ales pentru spectatori. Încântare și zâmbete, nu indiferentă și fețe nemișcate.

Viziune utopică? Tindem să credem că nu. Subiectivi, ce-i drept, credem că ideile noastre sunt realizabile. Contrastul dintre dorință și realitate o să se resimtă, dacă va fi în cazul, după terminarea balului. Până atunci, mizăm pe credibilitate.Ca o generație ce vrea să epateze și vrea să demonstreze că noi, cei de acum, mai suntem capabili de inventivitate, propunem o poveste diferită. Standardele de la care plecăm sunt înalte.

Așadar, startul nu trebuie ratat de cei buni. Într-o zumzăială ce reda dorință de implicare a fiecăruia, căutăm criteriile de departajare pentru ”€œLady and  Lord”. Aspectul fizic, atitudinea, spontaneitatea și iscusința de care dau dovadă, ne ajută să distingem. Să-i distingem pe cei demni de a reprezenta fiecare clasă de bobocei, dintr-o mulțime competitivă. Căutăm personaje pentru povestea noastră, doar fictivă, momentan. Personaje a€“ model pentru o generație ce poate încă să schimbe mentalitatea și standardele epocii noastre. Vulgaritatea să fie detronata de eleganta? Bunele maniere sa redevina “la moda”? Posibil? Imbinarea unui secol , in care oamenii tinteau evolutia, cu tehnologia si oportunitatile zilelor noastre. Anihilarea mediocritatii. Iluzie?

Emotiile celor aproximativ 40 de boboci ,dornici de a fie de a fi remarcati, sau de a trai ceva special in liceu, starnesc memoria involuntara. Trecuti prin experiente asemanatoare, incercam sa ne dovedim a fi un juriu prietenos, ce incurajeaza initiativa adolescentilor primului an de liceu. Cu ingaduinta, acceptam gafele, ezitarile si nesiguranta rezultatate din starea intensa pe care o au. Ma declar invidioasa. Deja, nostalgica, mi-e dor de liceu. De exuberanta primelor zile de clasa a IX-a in care ne ofeream unii altora bucurii de inceput.

Alegerea participantilor s-a dovedit a fi dificila. Nepusi pana acum intr-o astfel de postura am ignorat anumite detalii, peste care am trecut doar cu optimism. Conform democratiei, s-au ales reprezentatii claselor. Pentru a rascumpara emotiile pe care le-am simtit pana la aflarea rezultatelor ,pe cand eram in aceeasi postura, rezultatele au fost anuntate dupa un weekend, plin de suspans.

Apoi, a inceput munca. Relatiile formale definite anterior involuntar  au inceput  sa se transforme, in sfarsit, spre bucuria noastra, in relatii amicale. Intalnirile noastre, care au un scop bine definit, uita de riguriozitate si imbina utilul cu placutul. Umorul si buna dispozitie creeaza un cadru perfect in care schimbul de emotii si experiente sa fie folosit intr-un mod pozitiv. Alineat cu alineat, secventa cu secventa, ne construim programelul numit poveste. O poveste in care personajele coreleaza cu naratorii, personajele cu autorii, autorii cu naratorii. Universul fictiv comunica direct cu realitatea, prin punerea viselor in aplicare.

Dorinta, de a iesi din rutina, construieste de cele mai multe ori opinii contradictorii. Realitatea nu ofera ,de cele mai multe ori, situatii benefice. Noi trebuie sa rotim realitatea, sa gasim alternative, astfel incat rezultatul sa fie prielnic viselor noastre. Perseverenta, optimismul, increderea,inventivitatea si tactul ne vor salva de fiecare data de obstacole.

Sub influenta ideilor  si concepțiilor argheziene, care mi-au tot fost aduse la cunostinta saptamana asta, o sa afirm ca inspiratia , fara munca, nu duce la nimic, iar munca, straduinta si dorinta de perfectionare, fara spiritul inventiv, de asemenea. Greu pentru o persoana fără însușiri excepționale. Asa ca, noi ne-am impartit; spiritele  creative au rupt fraiele imaginatiei, iar cei infipti in realitate incearca sa puna in practica ideile indraznete.

Diferența dintre dorința și rezultat, utopie și realitate va avea un semn ce va categorisi  povestea. Plus sau minus? Egalul nu este încă pus. Așteptați balul!