Îmi imaginam că nu voi trece niciodată peste iluzia în care trăiam. Dar acum sunt sigură că nu pot trece atât de uşor. O picătură de parfum din părul meu nu dispare de un timp îndelungat şi totuşi nu mă pot sătura de acest vis care mă frământă de fiecare dată când, accidental, îmi ating părul cu o uşoară mişcare. E un fel de plăcere misterioasă care mă face să memorez acest miros. Pentru că îmi este frică să nu cumva să dispară. Pentru prima dată…
Mă confundam cu imaginea lui şi nu ripostam. Niciodată nu am văzut o asemănare şi totuşi îmi este plăcut să aud aceste câteva cuvinte care îmi încălzesc uşor sufletul. Calmul din vocea atinsă parcă de fum mă face să strănut, iar dojana uşoară din privire mă face să simt că îi sunt necesară. Poate nu e adevărat şi poate exagerez sau visez cu ochii deschişi şi totuşi e atât de plăcut acest sentiment!
Ochii mi se închid cu greu, chiar dacă îmi este somn şi mi-e lene, groaznic de lene. Îmi vine să-mi muşc buzele, un obicei stupid pe care îl am de mai de mai demult, dar încerc să mă abţin; ştiu că nu i-ar plăcea. Perna de sub cap devine cub de plumb, puful plapumei îmi gâdilă pielea şi încep să mă simt ca în povestea cu bobul ei de mazăre, cu tot. Dar nu sunt nici prinţesă, nici prinţ nu caut, nici boabe de mazăre nu am sub cearşaf. Este doar o uşoară halucinaţie, ca înainte de somn.
Trezindu-mă, nu-mi amintesc nimic din tot ceea ce am văzut ieri, alaltăieri… doar un gust dulceag pe buze, cred că e miere, sau poate nelipsita mea ciocolată caldă… Sau poate mai visez şi visez că sorb cu înghiţituri mici dulceaţa mea din fiecare dimineaţă. Uneori nu mă pot abţine să nu salut porumbeii care vin în fiecare zi la geamul meu. Am impresia că mă înţeleg şi că îmi sunt mesageri fideli…
O nouă zi, noi griji, același cerc de rutină plictisitoare, alte mii de probleme apărute şi rezolvări ascunse. În tot acest vacarm de lucruri puţin interesante apar imagini legate de un vis pe care aş dori să-l retrăiesc în fiecare clipă liberă din viaţa mea. Mă amuză oarecum starea mea, pentru că e ciudată, plăcută, feerică poate. Nu observ multe lucruri şi oamenii din jur, care conștinetizează schimbarea, zâmbesc. Alteori mă deranja asta, dar acum, chiar nu-mi pasă. Deloc .
O fi de vină iarna care și-a luat de curând zborul sau frigul ameţitor care a lăsat urme înfipte adânc în suflet sau poate gândurile la zahărul de pe buzele lui şi visul în care dorm de un timp?…
Sunt puţin mirată, am şi uitat de acest articol, care de altfel, a fost scris într-o situaţie de moment…acum, recitindu-l, îmi amintesc vag sensul lui. Însă e o amintire plăcută…
UȘOARĂ NEBUNIE MENTALA
Ce fel de șampon folosești?
daca nu vrei sa dispara pentru prima oara mirosul inseamna ca te-ai invatat cu mirosul in sfarsit, si pun pariu ca nu e un miros prea frumos.
nu prea inteleg despre cine e vorba in al doilea paragraf.
ochii ti s-ar inchide mult mai usor daca ti-ar fi somn.
ca si in celalat comentariu pe care ti l-am dat iar iti zic ca ce zici se contrazice daca iei o fraza cu alta se bat cap in cap. ai talent la cea ce scrii suna bine dar nu are nici o logica, esti la un profil real, as mai zice daca ai fi la un profil uman…….
Tin sa mentionez ca ai un talent deosebit in a scrie chestii melodramatice cu accente autoflagelistice. E foarte frumos atata vreme cat iti mentii doza de respect de sine la nivel realistic. Probabil ai observat pana acum, ca nu iti aduce niciun folos falsitatea si ca ai numai batai de cap cu imaginea pe care vrei sa ti-o creezi si care te duce de fiecare data inapoi de unde ai plecat. Nu e niciodata prea tarziu sa te trezesti din mirajul sforaitor al alter ego-ului tau idiosincrasic. Poate intr-0 buna zi/noapte iti vei da seama ca nu are importanta imaginea creata ci continutul capului (ala care sta acolo sus, la inaltime de mai multe caturi), care e singurul ce ramane valabil si care diferentiaza un om cu personalitate de unul care prinde vantoase cu plasa de fluturi. Noapte buna!
Apreciez o părere, nu contează că e bună sau rea.Aş vrea însă să-mi explici sensul cuvântului „autoflagelistic”, pentru că spre ruşinea mea nu ştiu ce înseamnă şi nici dexul nu mă ajută…aş vrea să ştiu unde mă duce imaginea „falsă”, deoarece nu am ţinut să-mi-o dezvălui în acest articol, e o simplă imagine…şi conţinutul capului meu nu poate fi evaluat datorită unui singur articol,nu crezi?
Textul e bun …
Nu inteleg de ce mereu confunzi ( ca si in alte dati) intentia scriiturii cu intentia scriitorului…Ce scrie un om nu e neaparat cee ce este el in sine …
Cat priveste ” continutul capului ” ca sa te citez este format uneori si din imagin…
Cum spunea batranul Kant ” noi gandim prin imagini si reprezentari” ( Estetica transcendentala) , prin urmare si imaginile au importanta lor , cred ca la fel de sporita ca si celalalt continut al capului ..ma rog.
In alta ordine de idei …ca sa fim cat se poate de stricti… nu gasesc nici un sens religios in confesiunea autoarei , deci textul nu contine accente ” autoflagelistice” ( de autoflagelare) .
Ps: cred ca e mai putin revolatator sa traiesti in preajma unui eu idiosincrasic decat sa praiesti in preajma unui eu gol 🙂
Mie imi place textul , dar mai ales atitudinea nascuta din el .
Traiesti*
( scuze pentru diversele typo …inca nu m -am obisnuit cu noul meu „gadget” a carui tastatura e oarecum diferita -cel putin pentru mine)