Gânduri

Mă apasă gânduri frânte, spre hotarele-nghețate,
Lumea noastră se destramă, viaţa spre neant îndemână.
În adâncul mării zace, aruncată luni de zile,
Mintea mea – mereu la tine, gândul tau aşteaptă pace .

Dimineaţa, roua sticlei adevărul îl difractă,
Coborând spre nemurire, în ecou se-aude mută.
În regret etern ecoul, capul tau plecat aude:
„Inima – mereu în mine, sufletul străin îmi tace”.