Se spune cǎ trebuie sǎ înveţi din experienţele altora. Nu existǎ o materie şcolarǎ denumită ca mai sus şi, de aceea, prin intermediul acestui articol vǎ voi destǎinui unele secrete, trucuri, sfaturi, ce sunt sigur cǎ vǎ vor ajuta pe viitor într-o anumită situaţie.
La rândul meu, am selectat din lumea înconjurǎtoare, am extras de la persoanele din jurul meu câte o trǎsǎturǎ, un detaliu minor, acel ceva subtil ce ne defineşte ca oameni. Apoi, le-am filtrat şi a rezultat o trǎsǎturǎ de caracter specifică mie. Aceastǎ tehnicǎ este eficientǎ, iar dupǎ puţin timp dobândeşti un reflex ce îţi va permite sǎ abordezi corect orice situaţie şi sǎ eviţi eventualele greşeli. Recent am avut o colaborare cu actori şi studenţi ai Facultǎţii de Teatru şi Film. Deşi numeroşi, am constatat, cu stupoare, pot spune, cǎ fiecare se distinge, că nu existǎ un tipar anume dupǎ care s-a creat grupul. În timp ce unul este mai retras, un altul se dǎ în spectacol, unul este politicos, altul… nu prea. Fǎcând abstracţie de limbaj, pot spune cǎ doi câte doi pot fi descrişi în antitezǎ. Ca urmare a timpului petrecut alǎturi de ei pe scenǎ sau în afara acesteia, mi se confirmǎ toate bǎnuielile. Nu s-au definit ca persoane ca urmare a trǎirilor din copilǎrie sau a experienţelor proprii. În mare parte, au preluat de la alţii şi, efectiv, au jucat rolul “tipului / tipei perfecte”, pânǎ când subconştientul şi-a fǎcut treaba şi a absorbit acele trǎsǎturi.
Apoi, auzim zilnic trei vorbe ce se regǎsesc sub o formǎ sau alta într-o conversaţie amicalǎ cu părinţii: ”Ţine-te de şcoalǎ!” Ei bine, am ajuns sǎ le dau dreptate, de aceastǎ datǎ din experienţele proprii. Aşa cum bastonaşele fǎcute în clasele primare sunt premergǎtoare literelor de mânǎ frumos conturate, felul în care o lecţie din gimnaziu, spre exemplu, ce atunci ni se pǎrea banalǎ, inutilǎ, se leagǎ de o altă lecţie din liceu, pe care unii o înţeleg, alţii nu. De ce unele persoane “prind” lecţia foarte repede? Nu este vorba, neapǎrat, de nivelul de inteligenţǎ, ci de isteţime. Isteţimea este cea care a creat în mintea lor legǎtura dintre trecut şi prezent, prevestind un viitor luminat. Eu sunt adeptul momentului prezent. Trǎiesc la maxim clipa, uitând de trecut, dar, datoritǎ ultimilor ani, mǎ gândesc şi la viitor. Drept urmare, îmi sacrific un timp scurt, ce îl puteam petrece în faţa televizorului sau a calculatorului, şi exersez. Nu de alta, dar ştiu cǎ pe viitor mǎ va ajuta într-un fel sau altul.
Sigur aţi întâlnit mǎcar o persoanǎ ce dǎ dovadǎ de un optimism dus la extrem. Încercaţi sǎ vǎ aduceţi aminte expresia feţei acelei persoane. Primul gând vǎ duce la un zâmbet larg de pe chipul ei, la sclipirea din ochi şi la energia debordantǎ. Aceea este una din frumuseţile vieţii. Zilnic întâlnesc persoane triste, rǎnite sau dezamǎgite. Le înţeleg…, prin ceea ce trec ele, probabil, am trecut şi eu. Dar îţi trezeşte un sentiment de admiraţie o persoanǎ cu aceleaşi probleme ce are puterea sǎ zâmbească, sǎ îi râdǎ în faţă oricui nu îi urmeazǎ exemplul. Nu spun sǎ uiţi de greutǎţi, ci sǎ le dai la o parte, sǎ le ascunzi într-un colţişor special destinat lor şi sǎ te bucuri în continuare de ceea ce-ţi oferǎ viaţa zi de zi. Aşa cum a evidenţiat filmul documentar “The Secret”, o gândire optmistǎ atrage alte lucruri pozitive spre ea, în timp ce o persoanǎ negativistǎ atrage numai necazuri. De aici, probabil, şi expresia conform cǎreia un necaz nu vine niciodatǎ singur. Eu am încercat, nu neaparat sǎ înlătur greutǎ ţile, pentru cǎ nu consider cǎ la aceastǎ vârstǎ aş avea motive de supǎrare, ci sǎ înlătur orice senzaţie de oboseală, frustrare sau prejudecǎţi. Rezultatele au fost spectaculoase.
Unii dintre voi probabil ştiau aceste lucruri, detalii minore, dar utile. Articolul este destinat majoritǎtii colegilor mei. Cei care citesc aceste sfaturi pentru prima oarǎ sunt rugaţi sǎ nu mǎ creadă pe cuvânt, ci sǎ încerce. E un risc… Vi-l asumaţi?
Comentarii recente