Onoare. Pare un cuvânt deplasat astăzi, în graba în care trăim, în multitudinea lucrurilor cărora trebuie să le facem față. Din cauza acestor motive suntem tentați să înclinăm spre compromis. Cum ne înalță inima onoarea sau cum ne retează aripile compromisul? Sunt întrebări la care fiecare are un răspuns propriu.
Fiecare cultură acordă onoarei un loc rezervat. Muşchetari, cavaleri, haiduci, toți au avut parte de nume simbol, echivalente acestui cuvânt sacru, dar eu astăzi vă voi povesti despre singurele lacrimi pe care le-am vărsat la un film, un film despre onoare… “Ultimul samurai”.
Poate mulți dintre voi l-ați văzut și v-ați întrebat dacă ați fi avut marele curaj de a vă lua viața pentru a salva un principiu, așa cum a făcut Katsumoto… dar oare?
Noi suntem europeni, cu același mod de gândire ca americanul Nathan Algren, suntem împresuraţi din toate părţile de individualism, de goana după poziție socială cât mai înaltă și stare materială cât mai consistentă.
Precum Nathan, ne-am putea lăsa schimbați de un om model, un exemplu, o persoană care trăiește dincolo de superficialitatea și ipocrizia vieții contemporane sau am putea fi noi, adolescenții de astăzi, “samuraii” propriei noastre culturi, oameni care pot schimba pe cei de lângă ei în așa fel, încât un film despre onoare să nu te facă să plângi, ci dimpotrivă, să îl privești ca pe un fapt obișnuit!
Comentarii recente