După cum suntem obişnuiţi de 154 de ani, în oraşul nostru se serbează Unirea Principatelor Române. Bineînţeles şi la Iaşi, pe 24 ianuarie, zi de sărbatoare, tot oraşul a reînviat. Oficialităţile au organizat manifestări care să atragă cât mai multă lume, dar, spre surprinderea mea, unii nu au reuşit încă să înţeleagă ce este mai important: “Ce reprezintă ziua?” sau “Cum o sărbătorim?”.
Nu doresc să vă simţiţi ca la o oră de istorie, de aceea nu voi folosi clişee. Nu doresc să vă prezint lucruri pe care le ştiţi deja mult prea bine, spre a nu vă plictisi. Doresc doar să vă ofer câteva momente de relaxare şi, în special, de meditaţie. Totuşi, nu vă oblig să meditaţi, fiindcă asta ar însemna să intervin indirect în viaţa voastră, însă rostirea numelui Alexandru Ioan Cuza, unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească (Mica Unire) sau anul 1859, sigur vă vor trezi gânduri, amintiri, ce până acum stăteau, poate, ascunse în străfundurile minţii.
Sursa: www.enational.ro
În opinia mea, modul în care sărbătorim această zi este cel mai important. Întrebarea “Ce semnificaţie are ziua de astăzi?” sau mai bine zis, “Ce s-a întâmplat aici acum 154 de ani?” este des întâlnită, dar majoritatea dintre noi, românii, cunoaştem răspunsul şi îl purtăm în suflet. Însă, faptul că, an de an, în această zi de mândrie naţională, ne strângem cu toţii, tot poporul român, în Piaţa Unirii, dovedeşte faptul că nu am uitat cine suntem şi de unde venim, pe cine apreciem şi cui îi mulţumim. Eu, tu, noi, simţim în fiecare an câte ceva… poate că unii nu sunt atât de entuziasmaţi, însă altora le sare inima din piept în astfel de momente, ridicându-se şi strigând, cât pot de tare, că sunt români.
În această zi, oraşul a încetat a mai fi monoton şi, cu mic, cu mare, ne-am adunat în Piaţa Unirii, locul mirific în care ne întâlnim în fiecare an. Evenimentele fiind anunţate de ceva vreme, chiar înainte de ora 9 dimineaţa, zona parcă lua foc. Toată lumea a venit să sărbătorească. Distinse persoane ale ţării şi-au ocupat locul de onoare, în centrul adunării, bineînţeles. Momentul folcloric numit “Noi suntem români” a fost susţinut de încântătoarea Maria Dragomiroiu, alături de cântăreţi precum Veta Biriş, Laura Lavric, Zenaida Julea, Petrică Mâţu Stoian, Nicolae Hlib, până în jurul orei 12. Cum muzica ne-a încălzit, am cântat şi am dansat împreună, toţi românii prezenţi în Piaţa Unirii, după care, inevitabil, a apărut pofta de mâncare. Însă, nu am plecat fiecare la casa lui, deoarece organizatorii au prevăzut şi nevoia noastră de a ne reface fizic, organizând o masă tradiţională pe Strada Lăpuşneanu. La ora 17:45, ieşenii au admirat şi în acest an tradiţionala ceremonie „Retragerea cu torţe”. Publicul a fost încântat de îmbrăcămintea demonstranţilor, uniforme autentice din perioada lui Alexandru Ioan Cuza şi, mai ales, de jurământul depus de către soldaţi în faţa domnitorului. Acest eveniment a durat 15 minute, iar militarii au parcurs traseul Muzeul Unirii – Bulevardul Ştefan cel Mare – Palatul Culturii, după care a urmat mult aşteptatul concert. Seara s-a încheiat spectaculos, sub ritmurile muzicii uşoare, esplanada Palatului fiind animată de Ruby, Iris, Zdob şi Zdub şi de sutele de persoane care au îndurat frigul ce le-a intrat în oase, dar care au simţit pe deplin că sunt români.
Cred că în noi încă există un spirit patriotic, ce ne spune cine suntem şi care ne sunt rădăcinile, şi care ne determină să ne adunăm şi să sărbătorim faptul că suntem români. Cred că acest spirit ne îndeamnă să fim uniţi mai mult decât orice Unire, ne face să realizăm că hora (prin ideea de cerc – imagine a perfecţiunii) este, de fapt, simbolul unui popor unit, ce se îndreaptă cu paşi siguri spre un viitor, să sperăm, mai bun.
Comentarii recente