Marţi, 29 ianuarie, s-au împlinit patru ani de când s-a a reinventat revista Liceului Teoretic de Informatică, “Joc secund”, de data aceasta varianta on-line, nu tipărită, aşa cum era iniţial. Cu această ocazie, colectivul de redacţie s-a reunit în cancelarie mică pentru a sărbători. Invitaţi de onoare au fost doamna director Losonczy Carmen, doamna director – adjunct Adina Romanescu, doamna profesoară Anamaria Ghiban, domnul Alexandru Losonczy, administratorul revistei, şi doamna Maria Paşcan, directorul educativ. Activităţile aniversare au fost puse la cale de doamna profesoară Daniela Anghelescu, cea care ne-a îndrumat, ajutat şi suportat în lipsa doamnei Ghiban. Dumneaei ne-a pregătit tuturor câte o diplomă personalizată şi, astfel, a avut loc şi o mică “premiere”, diplomele fiind oferite de doamna Romanescu.
Adelina Seserman, redactorul şef, a fost cea care a înveselit atmosfera, moderând concursul de Miss şi Mister “Joc secund”. Marii “norocoşi” la tragerea la sorţi au fost Theodora Varvaroi, Elena Tanasă şi eu, Eliza Pinteală, pentru miss, iar concurenţii la titlul de mister au fost Ciprian Purice, Claudiu Mihalache şi Sebastian Neagu. Astfel, s-au format trei perechi: Theodora împreună cu Ciprian, Elena cu Claudiu şi eu cu Sebi. Am fost supuşi la trei probe. Deci, am fost nevoiţi să tăiem o ciocolată minusculă în cât mai multe bucăţele şi să o mâncăm într-un minut, să ţinem fiecare câte un pai în gură şi să plimbăm o hârtiuţă de la unul la altul fără să ne ajutăm de mâini (o probă destul de ameţitoare) şi, în cele din urmă, să facem un joc de rol: “Reporter pentru un minut”, probă la care a trebuit să alegem un “vip” din sală şi să îi luăm un interviu în stil can-can, aflând cât mai multe detalii de ordin personal ( Întrebarea zilei: “Câţi cai pot fi înhămaţi la o căruţă?” ). După deliberare, juriul, format din doamna Paşcan, doamna Ghiban şi domnul Losonczy, a decis echipa câştigătoare: Eliza şi Sebi.
Toţi cei prezenţi au explicat ce înseamnă “Joc Secund” pentru ei, unii în cuvinte puţine, alţii în discursuri emoţionante, alţii doar prin priviri. La sfârşit, ne-am îndulcit cu tort…de fapt, cu două torturi, ambele personalizate cu ocazia acestui eveniment. Toată lumea a plecat cu zâmbetul pe buze şi cu gândul la un viitor articol. Eu am ajuns acasă şi m-am şi apucat de scris. Cam asta a ieşit…
Şi… o urare de sfârşit : LA CÂT MAI MULŢI ANI ALĂTURI DE “JOC SECUND” !!!
Felicitări, dragilor! Mă bucur că am reuşit să fiu alături de voi şi mi s-a făcut dor de vremurile când veneam mai des prin cancelaria mică… 🙂
La cat mai multi ani „Joc secund” si tin sa adaug si „la cat mai multe articole bune!”. Tot printr-un „gand fugar” ca al domnului Losonczy am constat, cu parere de rau, ca, intr-adevar, revista a fost mult prea cuminte de ceva timp..