Martorul

Recent am citit cartea “Martorul” de Simon Tolkien . Autorul, de profesie avocat, este nepotul faimosului J.R.R. Tolkien- creatorul extraordinarei trilogii “Stăpânul inelelor”. Relaţia de rudenie dintre cei doi a reprezentat o barieră pentru scriitor, deoarece mereu se compara cu standardele bunicului său.

Deşi măiestria de povestitor a bunicului său rămâne o sursă de inspiraţie, acţiunea romanului se petrece în lumea dreptului penal. Profesia sa l-a ajutat pe Simon Tolkien să creeze o ficţiune foarte apropiată de viaţa reală.

În carte este prezentată trista poveste a lui Thomas Robinson, un adolescent foarte devotat mamei sale, care asistă la asasinarea acesteia. Asistenta tatălui său, de care se simte atras, îi devine mamă vitregă. Aceasta este supectată de tânăr cum că ar avea o legătură cu moartea dragei sale mame.

Băiatul joacă rolul de martor în procesul mamei vitrege. Tatăl este sfâşiat de sentimentele de dragoste pentru noua soţie, dar şi de cele de nevinovăţie pentru fiul său. Relaţia tată-fiu nu a fost niciodată una strânsă, deoarece tatăl avea alte standarde pentru fiul său. Băiatul, fire sensibilă, era ataşat de mama sa şi de casa de la House of the Four Winds – o casă veche, enigmatic ă, izolată şi misterioasă din mediul rural. Tatăl, pasionat de viaţa urbană, locuia la Londra, pretinzând tot timpul că este ocupat cu munca.

Cartea începe cu mărturia fiului, iar pe parcursul acesteia este prezentată viaţa familiei , fiind excluse detaliile morţii doamnei Robinson. Intervin şi secvenţe din sala de judecată în care este prezentat amănunţit procesul. Cu un avocat foarte bun, Greta Robinson – mama vitregă, pune mărturia copilului sub semnul imaginaţiei şi geloziei.

Până spre final, cartea m-a ţinut cu sufletul la gură, neştiind cui să îi dau crezare. Am rămas plăcut surprinsă de finalul cărţii, băiatul reuşind să dovedească implicarea Gretei în uciderea mamei sale. Cartea se bucură de ingredientele unui roman poliţist de succes. Recomand această carte tuturor amatorilor de cărţi poliţiste .