Astăzi am onoarea de a sta faţă în faţă cu domnul profesor de teatru, Lucian – Gabriel Comănescu de la Palatul Copiilor – Iaşi, situaţie în care eu pun întrebările pentru a realiza acest interviu, şi nu invers, conform convenţiilor specifice relaţiei profesor – elev. Ieşirea din tiparele deja cunoscute a generat întotdeauna o atmosferă de lucru plăcută şi agreată de elevii domnului profesor, chiar dacă timpul petrecut alături de dumnealui în trupă a însemnat pentru mine multă muncă. Numărul foarte mare de spectacole realizate, precum şi palmaresul trupei de teatru Juniors Act ( peste 180 de premii), indică faptul că arta actorului ocupă un loc important în educaţia tinerilor.
Reporter JS: Bună ziua, domnule profesor. Având în vedere activitatea de actor, regizor şi profesor, puteţi să ne spuneţi ce înseamnă teatrul pentru dumneavoastră?
Lucian-Gabriel Comănescu: Din perspectiva artistului, teatrul reprezintă un stil de viaţă, din prisma profesorului din învăţământul preuniversitar, teatrul este o formă de terapie care contribuie la dezvoltarea psiho-emoţională a copiilor.
Reporter JS: Cu ce îi ajută teatrul pe copii ?
Lucian-Gabriel Comănescu: În educaţia nonformală, accentul este pus pe dezvoltarea personalităţii, descoperirea şi valorificarea abilităţilor de comunicare, a celor emoţionale şi motorii, pe integrarea uşoară în diverse grupuri de egali, având drept consecinţă adaptarea imediată la cerinţele societăţii.
Reporter JS:Există terapie prin teatru ?
Lucian-Gabriel Comănescu: Cele mai multe exerciţii şi jocuri au, într-un procent considerabil, această componentă terapeutică. Pe de altă parte, finalitatea unui proces educaţional teatral (adică spectacolul) are menirea de a aduce un plus de încredere în propriile forţe, de siguranţă, de stăpânire, de curaj şi, nu în ultimul rând, de bucurie tânărului practicant. Succesul „controlat” are un efect pozitiv din punct de vedere emoţional.
Reporter JS: De ce “controlat” ?
Lucian-Gabriel Comănescu: Orice formă de succes poate deveni un duşman periculos al individului, dacă nu este îngrădit de norme etico-morale, altfel spus – de bun-simţ.
Reporter JS: Ce înseamnă pentru dumneavoastră actorul ideal ?
L: Nu există argumente practice pentru a descrie un actor ideal. Scena exclude conceptualizările de natură filozofică, evidenţiind latura practică a individului.
Reporter JS: Când aţi început să lucraţi primul proiect cu elevii de la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”- Iaşi ?
Lucian-Gabriel Comănescu: Trei tineri talentaţi de la LIIS: Tănăsescu Diana, Chircan Cristi şi Marian Melnic, au venit în trupa Juniors Act din septembrie 2013. Ceea ce alţii realizează în mai mulţi ani de ucenicie, a fost comasat în şase luni de muncă intensă, păşind spre primul lor proiect: „Take, Ianke şi Cadâr” de Victor Ion Popa.
Reporter JS: Cum aţi descrie trupa dumneavoastră de teatru? Ce fel de copii sunt ?
Lucian-Gabriel Comănescu: În primul rând, sunt copii în a căror minte nu s-a stins atitudinea de Homo Ludens. În al doilea rând, tinerii din Juniors Act sunt dominaţi de o pasiune intensă şi au un scop precis, atribute care, din nefericire, se găsesc greu în rândul adolescenţilor de astăzi. Un al treilea punct forte este atins de bucuria şi capacitatea de a lucra în echipă, individualismul fiind astăzi apanajul oricărui tânăr.
Reporter JS: Cum vi s-a părut Festivalul Naţional de Teatru „Teatru-Fest” de la Cluj-Băişoara la care aţi participat împreună cu trupa ? Îmi puteţi da câteva detalii despre atmosfera concursului ?
Lucian-Gabriel Comănescu: Este unul dintre puţinele concursuri naţionale unde accentul cade pe valorificarea elevilor şi nu pe evidenţierea meritelor profesorilor. Din punct de vedere tehnic, pot spune că este organizat perfect: evenimentele distractive se îmbină armonios cu cele educative şi spectaculare.
Reporter JS: Cum au reuşit elevii dumneavoastră să ridice o sală de spectatori în picioare la aplauze? Care este secretul unui spectacol reuşit ?
Lucian-Gabriel Comănescu: În mod surprinzător pentru foarte multe persoane, secretul nu ţine de talent, ci se poate devoala prin pasiune, seriozitate, caracter şi foarte multă muncă. Acesta este singurul drum pe care îl cunosc eu şi, implicit, elevii mei.
Reporter JS: Cu ce premii aţi venit acasă?
Lucian-Gabriel Comănescu: Cel mai mare premiu îl constituie cele zece minute de aplauze la scena deschisă. Celelalte premii (Premiul III pentru spectacolul „Tache, Ianke şi Cadâr”, Premiul I pentru cel mai bun actor şi Premiul III pentru cea mai bună actriţă în rol secundar) contează doar pentru capitolul palmares.
Reporter JS: Intenţionaţi să realizaţi şi alte proiecte cu care să participaţi la concursuri alături de elevii de la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” ?
Lucian-Gabriel Comănescu: Da. Nu cred că există un concurs de teatru pentru elevi la care aceşti copii să nu aibă o participare de înaltă ţinută.
Reporter JS: Ce piese de teatru urmează să puneţi în scenă?
Lucian-Gabriel Comănescu: Acum avem în lucru „Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri.
Reporter JS: Aşteptăm cu nerăbdare premiera! Mulţumim pentru gândurile pe care ni le-aţi împărtăşit.
Comentarii recente