Negru
Dinspre ferestrele albastre în întunericul obscur mă-ntind spre negura murdară, Aștept, aplec, e negru aerul din lume, …de-ar fi el doar al meu… Un zumzet murmură continuu, e-al nopții sunet în ecou, neluminat de sorii sorții mele.
Reflexie
Un trup gol şi o cămaşă de culoarea unei coji de portocală. Îi acoperă parte din coapse, îi dezvăluie două treimi din umăr şi se ridică la fiecare boare de vânt care se strecoară pe uşă de fiecare dată când vreo închipuire de-a ei o deschide. E prinsă în pioneze şi stă zile întregi neclintită […]
Comentarii recente