Înainte ca Halloween-ul să devină atât de popular pe tot globul, românii considerau noaptea dinaintea sărbătorii Sfântului Andrei, ca fiind una stranie, în care toate spiritele rele acaparau pământul. Asemănarea dintre cele două sărbători este foarte vizibilă, amândouă povestind despre o noapte bântuită de duhuri rele şi de evenimente paranormale, diferenţiindu-le doar obiceiurile.
Sunt convinsă că majoritatea tinerilor din ziua de azi, nu au auzit prea multe poveşti despre acest “Halloween românesc”, de aceea m-am hotărât să prezint o parte din tradiţiile acestei seri mistice.
Credincioşii îl prăznuiesc pe data de 30 noiembrie, pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit „Cel dintâi chemat”, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolate.
Sărbătoarea Sfântului Andrei este cunoscută şi sub numele de „Ziua lupului“ sau „Noaptea strigoilor“, fiindcă spiritele rele se adună şi îşi fac de cap. Noaptea Sfântului Andrei este marcată de unele obiceiuri, tradiţii, superstiţii spectaculoase, de sorginte precreştină, care vizează protecţia atât a oamenilor, cât şi a locuinţelor şi animalelor lor.
În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar momentul este prielnic pentru unele practici de cunoaştere a viitorului. În această noapte „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Strigoii întruchipează spiritele celor morţi, care din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo. Acum, aceste spirite devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire.
În vechile tradiţii se spune că oamenii ungeau uşile şi ferestrele casei, grajdurile, coteţele cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele sau atârnau cununi împletite de usturoi. Acum mult timp, exista un ritual care presupunea păzitul usturoiului pentru atragerea norocului. Într-o casă de gospodari se strângeau 10-12 fete, fiecare cu câte o pâine, trei căpăţâni de usturoi şi un fir de busuioc legate cu un fir roşu de o sticlă cu rachiu. Toate se puneau pe o masă, într-un colţ al casei, şi se acopereau cu o broboadă roşie. Alături se aşeza un sfeşnic cu o lumânare, ce se lăsa să ardă până dimineaţa. Lucrurile erau păzite de două femei în vârstă, care se asigurau că nu dispar şi că nu punea nimeni mâna pe ele. De seara până dimineața, fetele jucau hore împreună cu flăcăii. Dacă în tot acest timp nu se fura din usturoi, fetelor respective le mergea bine tot anul viitor.
Se spune că dacă împrăştii în curte firmituri de pâine şi ţii candelele aprinse lângă icoane, în seara de ajun a sărbătorii Sfântului Andrei, strigoii nu mai intră în casă după mâncare. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfinţit şi în apă agheasmă, pentru a fi ferite de duhurile rele care le-ar putea aduce boli.
În noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei, în special la sate, se practică încă ritualuri ciudate, cele mai multe fiind dedicate atragerii iubirii. Un vechi obicei pentru cunoaşterea viitorului, constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumânări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului fetei, dacă este privită intens câteva minute.
Fetele singure află dacă se căsătoresc sau nu în viitorul apropiat, printr-un alt ritual care se face tot la miezul nopţii . Mai întâi se toarnă într-un vas nouă ceşcuţe cu apă, apoi vasul se pune sub o icoană. A doua zi, se măsoară apa din vas folosind aceeaşi ceşcuţă. Dacă cea de-a noua nu mai poate fi umplută complet, şansele fetei sunt destul de mici, în timp ce apa rămasă pe fundul vasului sugerează contrariul.
Prin unele sate din Bucovina există şi acum credinţa că în această noapte bântuie strigoii şi lupii sunt mai fioroşi ca oricând. Se spune că lupii pot să vorbească şi să-şi mişte gâturile înţepenite. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se ştie că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vârcolac. Pentru a nu adăposti în casele lor spiritele diabolice, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos şi scot din sobă cenuşa caldă de peste zi.
Sărbătoarea Sfântului Andrei aduce cu ea o întreagă poveste creată de neamul românesc, ce a dăinuit peste ani, chiar dacă în zilele noastre majoritatea acestor vrăji, tradiţii şi obiceiuri nu se mai săvârşesc. Ar trebui să fim mândri că suntem români, să ne cunoaştem poporul şi cultura lui şi să nu ne uităm originile care ne-au făcut ceea ce suntem astăzi.
de Sf. Andrei nu se furau si portile de la casa ? .. stiu ca era un obicei foarte asteptat de baieti de la mine din sat cand eram mic
Dacă facem abstracție de informația ce îl prezintă pe Andrei ca fiind „tipul” ce a creștinat poporul român, articolul e interesant, de unele obiceiuri am auzit, iar altele mă surprind, cel mai mult mă surprinde că ai știut despre ele și ca le-ai surprins în al tău articol! Bravo!