Andreea Grigorovici
Aşteptând…
Pe geam, aripi şi flori de gheaţă, pe care suflarea-mi caldă le topeşte… Melodia se opreşte brusc. Tresar. Un zogomot ciudat se-aude; ahh… e doar vântul… ce a trântit uşa de la intrarea în casa pustie, dar atât de înăbuşitoare şi sufocantă. Papucii pufoşi de casă, mă aşteaptă să îi încalţ, să încep noua zi. […]
Absurd… şi totuşi atât de adevărat
Aş dansa în orice clipă cu tălpile goale prin bălţile formate după o ploaie rece de înţelepciune… Admir luna străvezie cu invidie pentru că poate atinge cerul plin de himere, pentru că veghează cu vanitate peste spectrul de vise ale romancierilor, pentru că poate cuprinde în braţele sale omniprezente întreg pământul vicios. Îmi deschid inima […]
Comentarii recente