În avalanşa de evenimente din ultimul timp, cele mai multe de esenţă politică dar cu răsfrângere în plan social şi, evident, în plan strict individual, aveam adesea tentaţia retorismului gratuit şi, iarăşi evident, fără niciun efect. În ce lume trăim? Spre ce orizonturi ne îndreptăm şi ce „culoare” au ele? Bineînţeles că şirul întrebărilor poate continua. Şi totuşi…
Am avut parte de un moment de… normalitate. Pentru că ar trebui să ţină de normalitate constatarea că cei pe care te străduieşti să îi educi devin garanţii ale liniştii tale interioare. Totul a pornit de la activitatea realizată de Clubul „Allegro Debate” al Liceului de Informatică, sâmbătă, în agitata zi de 13 februarie, în amfiteatrul şcolii noastre. Mai exact, dezbaterea pe moţiunea „Şcoala distruge personalitatea elevului”, în prezenţa câtorva elevi, cei mai mulţi – membri ai clubului amintit, plus câţiva colegi veniţi pentru a încuraja. De ce un auditoriu atât de puţin numeros în contextul în care s-au lansat invitaţii şi s-au lipit afişe? Pentru că unii şi-au manifestat punctele de vedere şi au concluzionat că e un subiect prea serios pentru a fi analizat de elevi şi atunci nu merită să ne mai pierdem timpul, alţii au aplicat principiul „afară plouă” şi s-au integrat perfect în atmosfera bacoviană făcându-se şi ei că… plouă, alţii… Chiar, alţii de ce nu au venit? Şi când spun „alţii”, mă refer la elevi, mai ales că auzim adesea spunându-se că „noi, elevii, nu suntem ascultaţi, de noi nu se ţine cont”. Ei bine, era prilejul să vă convingeţi că aveţi puterea de a spune ceea ce credeţi despre sistemul de învăţământ în care, până una alta, sunteţi şi suntem implicaţi. Şi nu oricum, ci în prezenţa doamnelor director ale liceului, care au avut răbdarea de a asculta argumente de tipul: „idealul educaţional fixat prin legea învăţământului nu este corelat cu ceea ce se întâmplă cu adevărat în sistem”, „şcoala nu ne pregăteşte pentru viaţă”, „disciplinele opţionale sunt prea puţine în raport cu cele obligatorii”, „programele şcolare sunt prea încărcate”, „manualele sunt prost concepute”. Cine a avut curajul de a spune aşa ceva în prezenţa doamnelor director?
Nişte elevi ai Liceului de Informatică, membri ai Clubului „Allegro Debate”. Un club tânăr, cel mai proaspăt înregistrat la Asociaţia Română de Dezbatere, Oratorie şi Retorică. Nu o să vă spun prea multe detalii despre ceea ce se întâmplă în acel club şi nici nu o să vă descriu în ce constă metoda dezbaterii academice în sine. Dacă vă interesează, probabil că vă veţi alătura celor câţiva care au avut curajul de a se constitui într-o grupare elitista şi de a avea ceva de spus.
Despre altceva vreau să vorbesc: despre nişte elevi nesiguri, nereuşind să-şi depăşească limitele timidităţii, unii lipsiţi de curajul de a se afirma, timoraţi de ideea de a vorbi liber, plini de incertitudini dar şi de răzvrătiri, încercând pe alocuri sentimentul inutilităţii. Aşa erau când i-am împins (să fiu sinceră – le-am făcut vânt în acest tip de activitate). Acum nu mai sunt aşa, mai mult decât atât, nu vor mai putea fi nicodată aşa. Căci au prins gustul grozav al libertăţii, înţeles perfect, nu derogat în libertinaj. Da, a fi liber înseamnă a gândi, a exprima o opinie (mai ales despre subiectele fierbinţi ale realităţii noastre!!!!), a o argumenta şi a vorbi fără teamă şi cu multă convingere.
Pledoariile oamenilor liberi sunt mereu sublime, asta o ştiam, dar cred că o uitasem, pentru că nu ştim să fim şi să rămânem liberi. A trebuit să fiu alături de ei ca să îmi reamintesc valoarea acestui adevăr. Mulţumesc Mădă, mulţumesc Andrei, mulţumesc Dacian, adica echipa afirmatorilor! Mulţumesc Beatrice, mulţumesc Georgiana, mulţumesc Costina (echipa negatorilor)! Dacă aş spune că sunt foarte mândră de voi, aş greşi, pentru că nu am niciun merit în formarea voastră, căci voi aţi făcut totul. Şi mulţumesc şi celorlalţi din club, căci ştiu că aceasta e şi valoarea voastră. Pentru ce vă mulţumesc? Pentru că aţi deschis un nou orizont, o nouă cale şi pentru alţii care vor vrea să devină extraordinari. Pentru că mi-aţi dat speranţa că lumea de mâine va fi altfel. Pentru că, o lume în care tinerii sunt aşa cum sunteţi voi nu poate fi decât o lume mai bună ca cea pe care am reuşit să o construim noi.
Dacă v-aş spune că sunteţi minunaţi… ar fi suficient?
Da, voi aţi oferit adevărata pledoarie pentru libertatea elevului. O dovadă că se poate, dar numai pentru cei ce vor. Iar acum, îmi permit să lansez o provocare: cine mai vrea să devină liber?
Bravo Allegro Debate!
Bravo pentru atitudine!
Bravo Doamna profesoară!
Vă rugăm continuați. chiar dacă nu întotdeauna vi se acordă atenție… oricum paginile revistei sunt deschise!
Poate că avem cu toții nevoie din când în când de astfel de „exerciții de libertate”… cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume în care libertatea este adesea prost înțeleasă, într-o lume în care valorile își fac uneori cu greu loc printre non-valori care ne copleșesc existența într-un fel sau altul.
Bravo pentru inițiativă și pentru rezultate! Eu i-am văzut pe cei de la Allegro Debate (nu știu dacă atunci se numeau așa) anul trecut, la o altă activitate din școală. Mi-a plăcut curajul lor de a-și argumenta ideile și, mai ales, seriozitatea cu care s-au implicat în jocul dezbaterii în sine. Ce minunat ar fi dacă ne-am întâlni mai des cu acest gen de dialog între tineri…
Felicitări pentru activitate și cât mai multe argumente pentru moțiunile viitoare!
Multumesc pentru felicitări şi încurajări, dar chiar nu am nicio contribuţie. E meritul exclusiv al elevilor. Moţiunea propusă pentru dezbatere a provocat unele discuţii. Dar se omite faptul că, tocmai prin această moţiune elevii au putut afla multe lucruri despre sistemul de învăţământ. Oricum, elevii din clubul de debate deja ştiu un lucru foarte important: NU AI DREPTUL SĂ-ŢI EXPRIMI UN PUNCT DE VEDERE DACĂ NU AI ŞI ARGUMENTE, DACĂ NU TE-AI DOCUMENTAT. Promitem că vom reveni cu alte moţiuni inspirate din realitatea societăţii noastre (e o regulă a dezbaterii Karl Popper) şi sperăm să câştigăm… noi adepţi, adică alţi elevi dornici de a fi în Clubul „Allegro Debate”.
Încă o dată spun că afirmaţia cuprinsă în titlul acestei dezbateri este jignitoare faţă de cadrele didactice. Iar eu, şi cred că nici colegii mei nu mai pot accepta aceste lucruri. Eu nu pot să particip la o dezbatere în care îmi este încălcată demnitatea. Care „personalitate” este distrusă? Ca să dobândeşti o personalitate trebuie întâi să ţi-o formezi. Să nu credeţi că personalitatea se formează, aşa cum ar dori unii elevi, stând în faţa ecranului 24 ore/zi. Sau nu cumva aveţi impresia că personalitatea se reduce la bagajul genetic sau darul cu care vine fiecare pe lume. Nu poţi deveni personalitate fără modele. Iar rolul şcolii acesta este, să vă ofere modele. Un model de cadru didactic cu care eu (ca elev) aş vrea să semăn. Să iau de la fiecare ceea ce îmi place în concordanţă cu valorile pe care le promovăm: dreptatea, frumosul, bunătatea, blândeţea, respectarea cuvântului dat, seriozitatea, recunoaşterea greşelii şi asumarea pedepsei care derivă din ea sau calităţile intelectuale: memoria, atenţia, gândirea. Poate un semnul întrebării după titlu (măcar atât) ar fi trebuit pus…
Adrian, din câte știu eu, o dezbatere presupune un dialog între două echipe (una afirmatoare și alta negatoare) pe marginea unei moțiuni. Iar o moțiune nu cred că se poate formula sub formă de întrebare. Doamna Zaharia cred că ar putea să ne spună mai multe despre regulile unei dezbateri… Prin urmare, nu văd de ce cineva s-ar simți jignit, oricare ar fi moțiunea. Te poți situa foarte bine într-o tabără sau în cealaltă. Mă îndoiesc că scopul dezbaterii era să demonstreze că școala distruge personalitatea elevului… Eu cred că ideea era tocmai aceea de a pune în discuție un aspect cu care societatea se confruntă, fie că ne place sau nu. Există, din păcate, o adevărată campanie împotriva sistemului de învățământ (mai mult sau mai puțin justificată) și, ca profesor, nu sunt deloc mândră de asta. Dar poate că tocmai prin astfel de dezbateri, elevii vor putea vedea ei înșiși ceea ce tu spuneai – că școala formează totuși personalitatea, oferind modele pozitive (la modul ideal vorbind) și contribuind astfel la dezvoltarea fiecărui individ.
Mă întreb dacă cei jigniţi au participat la dezbatere. Mă întreb de ce în şcoala occidentală şi în cea din Republica Moldova o asemenea moţiune – preluată din manualele de dezbatere academică după care se predă disciplina în cauză – nu a provocat asemenea reacţii. Probabil că nu. Ce mi se pare mie important e faptul că cele două echipe (afirmatorii şi negatorii) vorbeau, înainte de a se documenta, de anumite neajunsuri ale şcolii vizând profesorii. S-au documentat şi au ajuns să înţeleagă acum şcoala ca sistem şi să conştientizeze neajunsurile sistemului. Au înţeles că şi elevii şi profesorii sunt îngrădiţi. Au citit şi au judecat legea învăţământului, au analizat programele, au comparat cu studii în domeniu. Marele câştig e faptul că privesc altfel lucrurile şi judecă acum chiar ceea ce ţine de noile propuneri sub o altă lumină. De exemplu (şi e un exemplu care imi vine pe loc în memorie), au afirmat printre altele că scoaterea orelor de educaţie fizică şi sport e în dezavantajul dezvoltării armonioase a elevilor. Ca şi reducerea numărului de ore la anumite obiecte!!! Ce vi se pare jignitor în asta??? Aaaa, că sunt opinii ale elevilor? Şi le-au exprimat argumentat şi documentat. Aţi prefera să îşi spună opiniile pe la colţ de stradă şi în tramvai şi nedocumentat, dând vina pe profesor şi nu pe sistem? Culmea e că ei au observat ceea ce nu observă cei care critică acum, FĂRĂ SĂ ŞTIE EXACT DESPRE CE E VORBA. Nu vreau să vă explic în ce constă acest tip de debate, pentru că oricum nu cred că interesează ca teorie. Vă invităm la celelalte dezbateri pe care le vom iniţia. Şi daca va exista un moment măcar de situaţie jenantă pentru profesori sau pentru oricine, discutăm după aceea. Cât despre moţiune, ea se stabileşte şi formulează după nişte reguli clare, pe care nu le putem schimba. De exemplu, neapărat e un enunţ afirmativ, neapărat pe o problemă de actualitate, neapărat să lase posibilitatea dezvoltării şi argumentării şi pro şi contra. Altfel dezbaterea nu se poate realiza. Vă reamintesc însă că moţiunea a fost efectiv preluată din manualul „Dezbateri” aparţinând Ligii Neţionale de Dezbateri Preuniversitare (Editura Chişinău 2002), pagina 102. În şcolile din Moldova, dezbaterea academică e obiect de studiu.
ÎN ALTĂ ORDINE DE IDEI, MĂ BUCUR CĂ AŢI AFLAT CĂ EXISTĂ UN CLUB DE DEBATE. PROBABIL CĂ, DACĂ AM FI ALES O MOŢIUNE „CĂLDUŢĂ”, AR FI TRECUT NEOBSERVATĂ ACEASTĂ ACTIVITATE. Ca şi multe altele de până acum (participarea la un proiect naţional, la concursuri, „antrenamentele” de două ori pe săptămână: duminica dimineaţa şi luni, imediat după ore). Şi, Adrian, argumentele tale nu mai sunt o noutate: au fost enumerate deja de catre elevii care au avut acest rol. Nu se poate pune NICIODATĂ semnul întrebării într-o moţiune. Tot aşa cum, să zicem, la un meci de fotbal nu poţi trimite în teren 14 jucatori în echipă, doar pentru că aşa vrei tu. Sunt reguli care se respectă.
Un merit foarte mare îl are Doamna Profesor Zaharia!
Dacă nu eraţi dumneavostra noi nici am fi auzit sau poate am fi auzit, dar niciodată nu s-ar fi pus în practică de către noi.
Şi pentru asta noi suntem cei norocoşi! Iar din echipa de dezbateri faceţi şi dumneavoastră parte!
Adrian când vrei să spui părerea tă înseamnă că eşti foarte sigur de ceea ce spui.
În primul rând când faci debate înveţi o regula importantă: „Părerea ta nu contează!”. Trebuie să înveţi să argumentezi ceva fără sa te implici emoţional.
Iar în al doilea rând când am spus şcoală am spus sistemul de învăţământ (şi am făcut restrângere pe România).
Daca moţiunea era cu semnul întrebări nu se mai numea echipa afirmatoare pentru că nu afirmau ci răspundeau la întrebare la fel şi cu echipa negatoare.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine m-aţi convins!
Şi aş vrea să particip şi eu la evenimentele de acest gen ce vor să vină…
Mi s-ar părea extraordinar, ca mulţi elevi să îşi însuşească acest mod de a gândi şi de a acţiona, cu toate că este contra curentului general, promovat de mass-media, unde oricine îşi poate da cu părerea despre orice!
Mădălina, sunt atâtea idei care mor în faşă pentru că nu are cine să te urmeze. Aşa că… Mă simt onorată că mă consideraţi „din echipă”.
Nici nu se putea să nu vă considerăm din echipă. Dumneavoastră ne-aţi iniţiat. Fiecare are o părere proprie despre ce înseamnă debate-ul şi ce facem noi. Ei bine pentru a vă forma o opinie mult mai bună vă vom invita la următoarele meciuri. Nu ne batem între noi, nu inventăm argumentele ci venim cu dovezi. Şi deşi nu am participat la această dezbatere ştiu cât de stresaţi au fost colegii mei şi cred că munca lor trebuie apreciată.
În plus sunt moţiuni de actualitate, e o activitate care ne face plăcere şi care ne dezvoltă.
Vă rog frumos să nu mai aduceţi argumente referitoare la rolul meu! Dar dacă tot puneţi problema aşa, înseamnă că faţă de mine aveţi o mare datorie. Datoria de a continua. Vreau să vă văd în dezbateri cât mai des. Avem de recuperat, căci alte şcoli din ţară au o tradiţie în acest tip de activităţi. Trebuie să îi ajungem, nu?
Titlul dezbaterii m-a determinat să nu particip. Iar titlul e foarte important, chiar dacă acolo concluziile (poate) au fost altele. Dacă dăm titluri explozive nu facem decât să perpetuăm o practică neserioasă a presei noastre post-revoluţionare.
Titlul, de fapt moţiunea, era formulat(ă) după toate normele tipice. Nu cred că este eficient să judecăm lucrurile astfel, fără să aflăm despre ce este vorba. Nu foloseşte nimănui o asemenea abordare. Iar activitatea în sine nu are nicio legătură cu presa. Revin cu explicaţia că nu se formulează o moţiune într-o formă interogativă. Cred că problema ta, Adrian, a plecat dintr-un alt punct: nu ştii în ce a constat activitatea. Nu e nicio problemă, foarte mulţi nu ştiu şi partea proastă e că nici nu vor să ştie. Eu zic să nu dăm verdicte şi nici să nu ne considerăm jigniţi înainte a a ne informa, chiar şi la modul direct, prin solicitarea unor repere. Nu crezi?
Aspectul acesta cred că e secundar (mă refer la titlul moţiunii). Oricum se putea găsi unul care nu e jignitor. Încă o dată, pe mine m-a jignit titlul ei. Pentru asta nu am venit.
De acord că titlul nu poate să cuprindă nici un semn de punctuaţie, dar titlul e primul indicator în momentul în care intri în contact cu ceva. Eu mai ţin minte de la orele de română că autorii căutau mult şi cu febrilitate un titlu adecvat pentru operele lor. Ştim foarte bine că titlul poate atrage sau respinge….Acum am văzut că mi-ai răspuns. Parcă nu am putea vorbi direct….
Am vorbit şi direct. E bine că s-a purtat acest schimb de… replici. Chiar şi aşa am învăţat ceva, măcar noi doi, dacă nu şi alţii (or mai fi şi alţii???) care ne-au urmărit. Adrian, eu nu cumpăr niciodată un produs după ambalaj. Extinzând problema, ai fi preferat un „ambalaj” frumos pentru un produs mediocru? Autorii aşa procedau (unii dintre ei) cum spui tu, ce bine mă simt că îţi aminteşti de orele de română. Dar nimeni dintre noi, cei de la debate, nu ne-am asumat prerogativele unui autor. Ar fi o trufie din partea noastră. Şi cred că îţi mai aminteşti că literatura înseamnă un raport între realitate şi ficţiune, iar că ficţiunea este dominantă. În debate vorbim bine ancoraţi în realitate. Nu facem apel la ficţiune deloc. Apoi, chiar şi în ordinea aceasta a lucrurilor, literatura modernă înseamnă, printre altele, provocare. Uneori creează, chiar prin titlu, o stare de disconfort lectorului. Dar, vrei să vorbim despre literatură? Nu ştiu ce părere şi-au făcut alţii, nu ştiu ce crezi tu, dar mie mi-a făcut mare plăcere „discuţia” cu tine. M-am simţit mai bine decât dacă ai fi lăudat iniţiativa. Dacă mă lăudai, nu-mi spuneai ceva nou pentru mine. Ştiu toate aspectele pozitive ale metodei în sine. Apoi, ţi-aş fi mulţumit politicos şi… gata. Cei „prinşi” de exerciţiul din debate să ştii că se simt în largul lor atunci când sunt provocaţi. Dacă o problemă poate fi privită măcar din două puncte de vedere, atunci înseamnă că e suficient de complexă. Cu alte cuvinte, activitatea celor din debate e complexă. Un singur lucru mă doare efectiv: că te-ai gândit că aş putea face efectiv ceva pentru a jigni profesoriii. Nu îmi stă în fire să jignesc elevii, cu atât mai puţin proprii colegi, pe care îi apreciez enorm, (pe toţi deopotrivă şi pe fiecare în parte, pentru ceea ce sunt şi fac). Adrian, acum că am purtat acest „dialog”, completat şi cu cel direct, nu crezi că putem vorbi aşa la nesfârşit? Sincer, eu mai am argumente şi nu renunţ să demonstrez ceea ce s-a dorit a fi demonstrat. Am propus un exerciţiu deosebit (ca noutate) pentru o idee vehiculată chiar în termeni mult mai duri peste tot în societatea noastră. Nu am îndulcit nimic, pentru că realitatea e dură şi pentru că am respectat nişte reguli ale metodei. Dar eficienţa ar fi fost mai mare dacă erau mai mulţi elevi. Ar fi aflat ce înseamnă şi ce presupune şcoala ca sistem şi care e rolul profesorului în acest sistem, de câtă libertate (!!!???) beneficiază el. Continuăm?
erh…i wanna debate stuff too!
M-am lămurit asupra unor lucruri. Dacă vreunul dintre noi ar putea crede că şcoala e un loc în care se „distruge” „personalitatea” încă neformată a elevului, în mod logic, prima acţiune care ar trebuie să urmeze ar fi să-şi găsească un alt loc de muncă. Eu îmi menţin părerea că ambalajul trebuie să reflecte conţinutul, nici „brânză bună ” în titlu de moţiune impropriu, nici titlu fără conţinut. Corect este ca titlul să fie în concordanţă cu , să reflecte liniile principale pe care le-ar putea urma dezbaterea. Altfel, îi vom induce în eroare pe cei care doar citesc programul de activitate de la Impact, dar, din motive binecuvântate sau nu, nu au putut lua parte la ea. Să nu uităm de impactul puternic pe care-l are tot ce vedem. E ca şi cum am citi într-un contract de împrumut cu litere mari „BANCA NOASTRĂ NU ARE COMISIOANE”, iar cu litere mici ” taxa de acordare este de 5 la sută, taxa de ……”
Stimate domn profesor vă invit la o discuție elev/i – profesor/i în care să dezbatem/discutăm aceste teme care vi se par jignitoare, eu fiind cu totul împotriva acestor afirmații aduse de dumneavoastră. Sunt sigur că va fi o activitate interesantă atât pentru mine (elevul) cât și pentru cadrele didactice. În același timp rog pe cei care au dorința de A COMUNICA (lucrul de baza pe care NOI debaterii îl promovăm) să ia parte la următorul meci de dezbateri în cadrul școlii.
„Dezbaterile descoperă spiritul de geniu și fortifică legăturile <> ale societății în care ne aflîm” Bidi’
„legăturile sensibile ale societății „… mai și greșește omul!
Nu e corectă paralela. Deşi, chiar şi în acest caz, nu crezi că cel ce judecă doar după textul scris cu majuscule va fi păcălit? De ce nu citeşte şi conţinutul contractului? Adrian, despre ce dezbatere vorbim? Nu e ceea ce vedem la tv, nu e ceea ce mai facem pe la ore, e un format în care nu se poate interveni după bunul plac. Nimeni nu a concluzionat că şcoala distruge personalitatea elevului. Ceea ce s-a demonstrat cu argumente este că sistemul actual distruge componente ale şcolii, tocmai pentru că sistemul, aşa cum e gândit la… vârf, contrânge profesorul, unitatea şcolară şi, de aici, elevul. Echipa negatorilor a demonstrat clar că, în formarea elevului intervin şi alţi factori, cum ar fi mediul informal, cum ar fi familia. Că şcoala nu poate corecta toate tarele societăţii şi nici ale mediului familial. Ceea ce crezi tu că a fost o modalitate de a lovi sau jigni a devenit o pledoarie pentru educaţia în şcoală. Iar important e că cei implicaţi în debate au înţeles foarte bine asta. Încă un aspect: reproşam (deşi nu era chiar un reproş, mai curând era o întrebare oarecum retorică) indiferenţa elevilor faţă de activitate. Pentru că mă aşteptam ca ei să umple amfiteatrul, nu profesorii. Pentru că ei sunt cei care judecă şi partea proastă nu e că judecă, au libertatea de a o face. Dar fac afirmaţii fără a şti despre ce e vorba. Noi am vrut în mod deosebit asta să îi învăţăm să facă. Să privească o problemă pe toate feţele şi să se documenteze. Reamintesc faptul că nu s-au susţinut opinii personale, nu s-a particularizat – nu e voie să se facă acest lucru. Iar dovezile au fost cu referire la: legea educaţiei, programe şcolare, statistici. Nu opinii din presă, nu discuţii de la colţul şcolii.
Deci… continuăm.
Adrian, nu putem discuta pe moțiuni care nu ne ajuta cu nimic, (ex. : „Câinii sunt drăguți” sau „Animalele de casă sunt mai deștepte decât cele sălbatice”). Îți spun sincer, decât să dezbat pe moâiuni precum cele de mai sus și să am un public numeros care are aceeași părere ca și tine (moțiunea trebuie să fie frumoasă, amuzantă, neserioasă) mai bine dezbat pe o moțiune serioasă, să am un public poate mai matur și astfel încercăm să căutam și niște soluții la rezolvarea problemei propuse de moțiune. Ne spui că ambalajul (în cazul nostru titlul moțiunii) ar trebui să reflecte conținutul (în cazul nostru dezbaterea pe marginea moțiunii), ceea ce noi am făcut, și dacă ți-ai fi dat măcar puțin interesul să intri în amfiteatrul ăla, te-ai fi convins și tu. Nu poți vorbi despre moțiune și despre ce am discutat noi acolo, fără ca măcar să fi participat. Dacă tu crezi că discuția pe moțiune se încheie când vorbește ultimul vorbitor, te înșeli amarnic. Discuția a mai continuat încă o bucată bună de timp cu Doamna Director și Doamna Director Adjunct. Defapt, stau și mă întreb: doamnele profesoare, cadre didactice cu vechime, de ce nu s-au simțit jignite? Și dacă îmi spui că „Au venit ca să vadă și ele ce se întâmplă și ca să nu spună ca nu și-au dat interesul” , din nou te înșeli amarnic, pentru că tocmai ele au continuat discuția pe marginea subiectului, și au și fost deacord cu unele argumente aduse de noi, afirmatorii. După cum spuneam, faptul că discuția pe marginea subiectului a mai continuat, ți-ar fi dat ție libertatea după dezbatere, să ne contrazici, întrebi, demonstrezi contrariul etc. Încă ceva, aparențele înșeală.
Adriane, de ce te lași manipulat?
Consider că aceste, ca să-i spun așa discuții, sunt interesante. N-am avut destul timp ca să citesc toate aceste „articole”, și îmi pare rău. Dacian te rog, te implor lasă animalele de casă că sincer acuma mă simt efectiv prost. Am propus moțiunea aceia („Animalele de casă sunt mai inteligente decât cele sălbatice.”) cu scopul ca să vin în ajutor. Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
Într-un debate parerea personală e nulă. Şi o moţiune controversată poate avea un rezultat controversat. Pentru că tu practic nu lupţi pentru un lucru în care crezi, nu poţi ştii de ce parte a fileului te va arunca concursul (pentru ca e un concurs). Înteleg de ce au apărut persoane indignate, pentru că dacă negatorii nu şi-ar face bine treaba, moţiunea ar căpăta brusc valoare de adevăr. Poate că o exprimare ceva mai voalată era mai potrivită, astfel încât să se evite următoarele discuţii.
Oricum, o dezbatere presupune riscuri, mai ales în cazul unor moţiuni controversate. Depinde enorm de argumente… poate fi mai convingatoare o echipa care susţine pedeapsa cu moartea, sau care doreşte abolirea libertăţii presei… Oricum pentru cei interesaţi, detalii.
Oricum, pentru cei CU ADEVĂRAT INTERESAŢI… există Clubul „Allegro debate”. Veţi înţelege mult mai mult decât dintr-un articol foarte teoretic şi chiar cu unele inexactităţi sau lacune. Noi vă aşteptăm pe toţi.
Mergeți….
O să vă dea de mâncare debate-ul… când o să creșteți o să vă ajute să obțineți ceva fără să aveți pile…
Cum pot fi unii atât de prefăcuți…
Incredibil…..
Da, probabil că trebuia sa fac nişte precizari:
– nu se „dă de mâncare” la asemenea activităţi;
– nu se oferă garanţia dispariţiei „pilelor” din societatea românească;
– activitatea în sine oferă oportunitatea dezvoltării personale elevilor, în sensul exersării competenţelor de exprimare, dezvoltării gândirii critice, a capacităţilor de argumentare;
– nu e obligatoriu să vii dacă nu vrei şi nici să rămâi dacă nu-ţi place.
Oricum, e o şansă pe care cei din cub o capată, având în vedere faptul că activitatea poate fi continuată şi în studenţie (există cluburi studenţeşti). Poate că vor şti ce să facă mai departe cu această şansă. Faptul ca au puncte de vedere asumate şi argumentate, spre deosebire de cei care fac afirmaţii neasumate (a se vedea „punctele de vedere” individualizate prin interjecţii) şi, evident neargumentate e deja o garanţie a unei calităţi morale care… face diferenţa.
Vă referiți la faptul că pentru a avea succes în viață oamenii trebuie să se înarmeze cu aptitudinile enumerate de dvs.? Să spunem, ca o paralelă, să fie capabili să vorbeasca oricât despre orice, așa cum fac politicienii? De acord cu asta… dar nu vad legătura cu „evident neargumentate e deja o garanţie a unei calităţi morale care… face diferenţa”. Ce treaba are MORALA cu ce spuneti?
De fapt, ce urmăriți?
Nu ar mai trebui să comentez pe acest subiect, deoarece s-a spus cam tot pentru cei ce vor și pot să înțeleagă… Dar nu mă pot abține și trebuie să îmi afirm clar apartenența fața de grupul celor ce gândesc, își argumentează afirmațiile și își asumă faptele!
@hmm. Paralalela ta o ia vraiște și intră direct în zid, deoarece politicienii chiar nu se folosesc de metodele tip ”debate”, ei fac afirmații neargumentate, pe care nu le mai asumă după câteva zile. Scos din context, un citat poate fi interpretat după bunul plac… dar ridicând ochi cu numai câțiva centimetri (grație tehnologiei on-line) observi că MORALA este de partea celor ce își asumă și argumentează afirmațiele! În rest, scopul (urmărirea) este legat de transmiterea învățăturilor…
Chiar nu vreau să fac o critică exhaustivă la posturile anterioare…
Mă rezum să spun ca Doamna Zaharia vorbeşte mult prea mult / obositor fără să spună / transmită mai nimic, iar Domnul Losy crede că a vorbi adolescenţilor e ca şi cum ai vorbi unor idioţi… paralela mea stă în picioare la modul cel mai serios!
M-am săturat de oameni care argumentează orice / oricum / oricând… vezi secretarul de stat de la Ministerul Educaţiei (care până mai ieri mânca cu polonicul pe la B1)… daca asta vrem să producă şcoala Domnule… îmi pare rău… eu credeam că zidim caractere aici!
Avea dreptate Adrian..doar ca nu stia sa spuna…..
cu asta am incheiat…
http://www.youtube.com/watch?v=dH4p9BQ3V9o
sufletle curate vor intelege…
@hmm…
Mergeți….
O să vă dea de mâncare debate-ul… când o să creșteți o să vă ajute să obțineți ceva fără să aveți pile…
Cum pot fi unii atât de prefăcuți…
Incredibil…
Super tare afirmația! Sincer, va uitați prea mult la televizor. Daca acolo spun zeci, sute de cazuri în care oamenii iau șpăgi sau dau șpăgi, asta inseamna că se întâmplă peste tot ? Cred că sunteți profesor la liceul nostru (ceea ce ma duce cu gândul la asta este faptul ca ați postat aici), și am și eu o întrebare: ați dat vreo șpagă, sau ați avut vreo pilă când v-ați angajat? Și daca nu sunteți profesor la liceul nostru, și sunteți angajat oriunde altundeva, ați avut vreo pilă la angajare?
Am avut astăzi răbdarea de a reciti în mare comentariile postate la acest articol și îmi dau seama că ceea ce contează, în fond, este că, dincolo de disputele care au căpătat pe alocuri nuanțe subiective, aici, în spațiul acesta virtual, niște oameni au spus ceea ce gândesc. Practic, într-o formă mai puțin „academică” s-a dat curs unei dezbateri a cărei posibilă moțiune ar putea fi „Dezbaterile nu folosesc la nimic.” sau „Dezbaterile ajută la formarea personalității” sau… puteți continua voi… Dincolo de anumite remarci cu care nu sunt de acord (le păstrez pentru mine, din dorința de a nu suscita noi controverse care nu își au locul aici), cred totuși că acest exercțiu al comentariilor postate la un articol despre „debate” e binevenit. Concluzia mea (cu care nu trebuie neapărat să fie cineva de acord – e a mea și mi-o asum) este că da, școala trebuie să formeze caractere și că a învăța cum să susții un punct de vedere cu argumente valide este un aspect esențial în formarea personalității. Altfel spus, un club de dezbateri, ca activitate extrașcolară, poate fi o completare benefică la ceea ce impune sistemul de educație prin programul de studiu obligatoriu. Că se dezbat moțiuni mai mult sau mai puțin comode sau incomode, asta e deja altă problemă. Esențial este că niște tineri învață cum să dezbată și să nu accepte tipare oferite „de-a gata” și să își pună mintea la contribuție pentru a susține un punct de vedere.
P.S.: Discursul clasic din Scent of a woman are partea lui de înțelepciune (dincolo de clișeele tipice filmelor americane pline de „filozofie”) și cred că poate fi înțeles de toată lumea (care știe limba engleză, evident 🙂 ). Nu înțelegerea este problema, cred, ci aplicarea a ceea ce ai înțeles. Și da… așa e… pentru un suflet (spirit) amputat nu există proteză. Din cauza asta ar trebui să apreciem pe cei care nu amputează spirite, ci le arată drumul spre împlinire. (Și să nu-mi reproșați limbajul metaforic… e în spiritul filmului)
@Dacian: Să nu cazi în prada unei ispite iî care şi eu recunosc că mai cad uneori. Nu judeca fără să cunoşti. Da, uneori te scot din minte părerile diferite de ale tale, dar de multe ori au un fundament bine implementat în mintea celor care le promulgă. Cred că o ironie fină e mai bună decât o jignire, nu crezi?
Dragă hmm, mi-ar place să îţi declini identitatea, dar îţi înţeleg motivele. Ceea ce tu nu înţelegi este ca oamenii mai fac lucruri şi din pură pasiune, fără o posibilă recompensă pe termen scurt. Însă tind să cred că fiecare experienţă contează. Onoarea e un lucru pe care nu îl poţi cumpăra, îl câştigi. Fără pile. Cu multă înţelegere şi înţelepciune. De care unii uitî uneori, ai atâta dreptate. Dar nu cred că dacă îi demoralizezi pe cei care participă caştigi ceva. Pentru că, uneori, o remarcă poate stârni atât de multe…
Dragă „hmmm”, era bine dacă ai fi selectat corespunzător citatul. L-ai scos din context şi e total aiurea, nu mai are pic de sens. Când spuneam „moralitate”, mă refeream în primul rând la curajul de a-ţi asuma punctul de vedere, chiar dacă e contra. Spre deosebire de Georgiana, eu nu inteleg motivele cuiva care nu îşi declină identitatea. Poţi spune orice la adăpostul anonimatului. De aceea nici nu mă obosesc să aduc argumente. În plus, elevii au libertatea de a alege. Ca profesor, consider că e de datoria mea să le ofer oportunităţi de formare. Curios că un asemenea tip de activitate e foarte îndrăgită şi cultivată la Colegiul „E. Racoviţă” şi „M. Eminescu” din Iaşi, dar şi în marile centre universitare ale ţării. Bineînţeles, are o tradiţie în culturile occidentale, unde e chiar disciplină de studiu. Anul trecut, un echipaj al României a devenit campion mondial. Iar dacă tot veni vorba de filme, vă recomand din toată inima The Great Debaters (2007), în regia şi cu fenomenala interpretare a lui Denzel Washington. E inspirat din caz real. De asemenea, dragă „hmmm”, mă bucur că ai observat că „vorbesc prea mult”. Asta e pentru că am ceva de spus. Ce te face să crezi, Dacian, că e vorba de un profesor? Eu cred că nu, pentru că o persoană matură şi responsabilă îşi declină identitatea. Oricum, noi, cei de la debate, ne-am atins scopul. Suntem acum, în urma acestui exerciţiu, mai numeroşi. Mult succes celor nou veniţi! Cu bucurie constat că sunt şi elevi din clasa a XII-a, deşi ei au un program foarte încărcat. Chiar, de ce or fi venit şi alţii?
1. Daciane, în momentul ăsta, în România, nimic din ceea ce are tangență cu un câștig material, la ce nivel vrei tu, nu se poate obține fără „relații”. Dacă cineva o să îți spună altceva… minte cu nerușinare.
2. Nu are rost să îți dai cu presupusul… cred că îți dai seama că aici lumea se „dueleaza” cu „idei”… poate ar fi cazul să încerci să formulezi și tu câteva… dar să fie ale tale… nu „vopsite”!
3. Liceul e ultimul loc unde veți primi de la cineva (să zic așa din partea unor colegi și a unora dintre profesorii voștri minunați… aproape toți… nu cum spunea Doamnea Zaharia… bla-bla… :(…) suport necondiționat! Asta îl și face atât de minunat.
4. …
5. Georgiana… eu înțeleg… am vrut doar să „echilibrez balanța”… if you know what I mean… nu îmi place să văd când cineva este atacat și când niște oameni sunt manipulați… atâta tot… succes la bac și în viață. 🙂
Să nu uitați…
Sa nu uiți Georgiana…
http://www.youtube.com/watch?v=iB7DnJtrncg&feature=related
Dragă „hmm…” nu are relevanță dacă ești elev sau profesor, înainte de toate suntem, în fond, oameni (cu caractere deja formate sau în curs de formare…). Fiecare are dreptul la opinie, însă experiența personală nu îți dă dreptul să generalizezi. Spui că… „3. Liceul e ultimul loc unde veți primi de la cineva (să zic așa din partea unor colegi și a unora dintre profesorii voștri minunați… aproape toți… nu cum spunea Doamnea Zaharia… bla-bla… …) suport necondiționat! Asta îl și face atât de minunat.” Poate că asta simți tu. Eu, ca profesor, simt altfel și mi se pare nedreaptă afirmația ta. Dar, cine știe… poate că lucrurile se văd diferit, în funcție de situația în care te afli. Știi însă care este diferența dintre noi? Spre deosebire de tine, eu cunosc și cealaltă ipostază și sunt capabilă să accept diferențele (de opinie sau de altceva…). Și, apropo de debate… orice ai spune, este un exercițiu care uneori te învață să privești lucrurile din mai multe perspective.
Ce trist trebuie să fie când ajungi să crezi că toată lumea manipulează pe toată lumea şi că X atacă pe Y. În discuţia asta nimeni nu a fost atacat. Cu Adrian am vorbit şi personal şi chiar mi-a făcut plăcere să discut în contradictoriu. Aducea argumente. Cât despre câştiguri „materiale”… Dar oare chiar trebuie să îţi faci un scop în viaţă din a avea „câştiguri materiale”? Se pare că unii dintre noi avem perspective total diferite asupra existenţei. De fapt, e corect să fie aşa. Numai că… e trist, foarte trist să te raportezi doar la un singur aspect si să fii atât de dur cu tine însuţi, dragă HMM!
O primăvară frumoasă tuturor! Cu cei interesaţi ne vedem la viitoarele activităţi de debate la nivel de şcoală, atunci când vom găsi timpul şi prilejul necesar.
Dragă DANA… te rog eu mult nu insulta inteligenţa cititorilor… chiar ii crezi atât de imbecili încât să nu „suprapuna” ce am zis eu cu ce spui tu… zău… despre ce vorbeşti acolo?… e ca în gluma aceea veche…
„-Buna ziua!…
-Bat pari!…”
Mă repet „nu îmi place să văd când cineva este atacat și când niște oameni sunt manipulați”, atâta tot!
O părere personală… cred că un om cu „caracter” este de 100000…0 mai „bun” decât cineva capabil să facă „gargară”… de aceea cred cu tarie că un profesor asta trebuie să „zidească”… în primul rând prin exemplul personal…
http://www.youtube.com/watch?v=o5xKY3VCczM&feature=related
Stimaţi colaboratori vă rog mult, ca de acum să îl lăsaţi pe hmm să îşi facă singur gargara, că oricum a depăşit orice limită…
Tocmai de aceea dragă „hmm…” vom pune punct aici acestui dialog care, în opinia mea, a deviat destul de mult de la tema articolului pe care ar trebui să îl comentăm în acest spațiu. Am senzația că, din nefericire, acest dialog virtual s-a transformat pentru unii într-un spațiu de manifestare a orgoliilor și frustrărilor personale, ambalate abil în pretinse „opinii” nevinovate, dacă tot e să vorbim de manipulare. Dacă doriți să continuați dialogul aici, vă rog să reveniți la subiectul articolului care, vă amintesc, era despre ceea ce poate însemna un exercițiu de „debate”.
OK!
Punem punct!
E un fel de dialog al surzilor… doar Georgiana a recunoscut ca înțelege ceea ce spun… mulțumesc pentru asta Geo. 🙂
Multă sănătate tuturor!
În debate, atacul la persoană nu este admis. Iar echipajul care face aceasta este descalificat, indiferent de calitatea pledoariilor. Se consideră că se recurge la atacarea persoanei doar atunci când nu ai argumente. Elevii care practică debate învaţă acest lucru şi îl exersează. Ceea ce e bine pentru formarea lor, căci vor putea să poarte oricând un dialog, chiar şi în contradictoriu, în limitele bunului simţ. Şi mai învaţă să facă faţă atacului la persoană. Ceea ce iarăşi e bine. Consider că pentru elevi e un antrenament foarte bun. Cei care fac parte din club sunt acolo pentru că ei au dorit să fie acolo. De antrenat, se antrenează cu un membru al Asociaţiei Române de Dezbateri şi Oratorie, la Palatul Copiilor din Iaşi. Nu lucrează cu mine, un biet profesor lipsit de… „caracter”. Articolul scris de mine (se pare că unii nici măcar nu l-au citit) avea singurul scop de a pune în lumină eforturile unor tineri de 15-18 ani care, de două ori pe săptămână, timp de câte 3 ore, se antrenează. Apoi merg acasă, îşi fac temele şi vin zi de zi la ore, NICIODATĂ nu s-au scuzat pe motiv că nu au avut timp de lecţii. Dacă merg acolo cu atâta consecvenţă, înseamnă că pentru ei ASTA CONTEAZĂ. Din respect pentru opţiunea lor, consider că nu meritau să citească opiniile unora care nu ştiu despre ce e vorba şi se folosesc de acest prilej pentru a-şi exprima în termeni atât de grei, de vulgari, părerile. De aceea aş îndrăzni să fac o propunere: opiniile neasumate să nu fie postate. Ca să începem zidirea caracterelor de la lucrurile elementare. Dacă sunt oameni de caracter cei care comentează, atunci au decenţa de a-şi semna opiniile. Aşa cum am văzut că o fac foarte mulţi. Nu?
Din respect pentru cititorii care au postat comentarii (indiferent de identitatea lor) am postat și ultimele două comentarii scrise probabil înainte de a vedea ceea ce am menționat în legătură cu încheierea dialogului care se îndepărtase de la subiectul inițial.
Între timp probabil că toată lumea a înțeles apelul meu, așa încât vă mulțumesc tuturor celor care ați dialogat aici pentru faptul că sunteți niște interlocutori (chiar și virtuali) care respectă, sub o formă sau alta, regulile dialogului…