Avem iarnă!
Proză
În așteptare
E foarte ciudat când ai atâtea de zis și totuși nu ești în stare să zici nimic. E ciudat când simți atât de multe și totuși nu ești în stare să trăiești nimic din ce simți cu adevărat. Mai exact e ciudat acel contradictoriu infinit în care îți infingi rădăcinile inconștient. Mi-am schimbat scrisul… ciudat. [...]
Numele meu este… (Ştii de ce nu găseşti lumina?)
Deschid ochii şi văd doar negru. *** Astăzi am realizat că sunt o floare a soarelui. Nu sunt bălaie şi nu am ochi de smoală. Mă ghidez după soare, îl urmez de fiecare dată, îl iubesc, mă uit doar la el, dar astăzi… astăzi m-am trezit într-o cameră îmtunecată. Nu văd nimic, dar ştiu că [...]
Cum să pictezi un suflet mort?
Simplu: mai întâi faci rost de unul. (acum depinde cum vrei să fie… proaspăt sau mort de câteva zile.) Cum procedezi: În cazul “proaspăt”: într-o toamnă fatală studiezi îndeaproape vieţile oamenilor pe care îi ştii câtuşi de puţin. Când dai de o viaţă degeaba iei frumos o cutie cu bomboane şi le otrăveşti. I-o oferi [...]
Întârziat printre vii
Încerc, fără să ajung la un rezultat care să mă mulţumească, să scriu câteva poeme de iubire pe un cântec de disperare. Şi o să mai încerc pentru că presupun că nu am nimic de pierdut…atâta timp cât sunt despre şi pentru tine. Să ştii că, decât să iubeşti vinovat iluzii îmbrăcate la patru ace [...]
Stropi de vină…
M-am săturat să tot scriu despre fantasme transparente transpuse cu prea mult tact în suflete. Mi-am dorit cândva să mă pot opri din a simţi emoţii nedefinite, din a-mi simţi inima luându-se la întrecere cu aripile fluturilor din stomac orbiţi de obsesii imperfecte. Îi îngrijesc cu mare responsabilitate, cu speranţa că îşi vor lua zborul [...]
|
|
Comentarii recente