Hei, tu!

Hei, tu…,

Te-am visat! Şi aseară, şi alaltăseară, şi în seara dinaintea celei de ieri seară. Ciudat este că nu mă satur să te privesc, chiar şi în vis. Oarbă să fiu, şi tot ţi-aş urî privirea înşelătoare! Şi mi-e frică să mă trezesc, aşa că amân alarma de la ceas, pentru a mă întoarce lângă tine, în vis, pentru încă 5 minute.

Pufăi iubire şi suflu praful magic de inocenţă lucitoare care te face să te reîndrăgosteşti de mine. Ce magică mă simt în momentele acestea! Am auzit că simplitatea cuvintelor sau, mai ales, lipsa lor, poate fi intepretată greşit uneori, dar tu ştii cât te iubesc – sau ai vrea să îţi amintesc mai des?!

Pe un colţ de hârtie ruptă din haosul din jur îmi las amprenta sufletului pentru ca mai apoi să o mototolesc bine şi să o ascund la pieptul tău. Te deranjează îndrăzneala mea? Noi am lăsat iubirea să ne lege cu un lanţ de sentimente şi să ne dea aripi diafane, care să ne ridice la cer, printre îngeri. Sufletele noastre sunt tot ce contează într-o lume în care sufletul şi-a pierdut de mult valoarea.

Prima şoaptă mă cheamă şi amintirea mă va găsi mereu visând la tine. Aşa că merită să îţi mai spun: „Buzele mele vor să îţi sărute obrajii!”? Sau ţi-am repetat de atâtea ori, încât te-ai săturat? Ei,bine, eu nu! Vreau să te sărut, să te îmbrăţişez, să te alint iar şi iar şi iar…

Hai să strigăm fericirea chiar dacă ea e aici, căci deşi o simt acum, vreau să existe pentru totdeauna! Mă simt mai vie ca niciodată, mă simt de parcă aş atinge nemurirea şi cu tine pare că o mie de vieţi am.

Mă agăţ de sentimente, mă caţăr pe o scară infinită de iubire şi renunţ la orgoliul meu preţuit…, pentru tine. Ascult vocea stelelor care mă îndeamnă să te caut în această seară pentru a-ţi fura un sărut. Ce absurdă este infinitatea de sclipiri de pe cer care mă îmbie la deplasări extenuante! Dar, totuşi, pentru tine, merită. Cât te-aş implora să nu mai fugi, să îmi faci calea mai simplă, dar plăcerea drumului, ştiind că te voi găsi, mă face să mă răzgândesc din nou şi din nou.

Te anunţ – sau, oare, te ameninţ? – că dacă nu îţi pot fura inima, voi încerca să o fur înapoi pe a mea, fără să regret că ţi-am dăruit-o cândva, căci îmi voi împacheta amintirile şi mă voi hrăni cu ele. Ştiu…, ştiu că eşti aici, dar vei fi mereu? Nu vreau să îmi răspunzi, vreau să mă îmbrăţişezi acum!

Mereu a ta, A.