Hangiţa

  Voi la ce vă gândiţi când auziţi de hangiţa? Poate la o femeie frumoasă ce deţine un han, sau poate la soţia unui hangiu. Eu, când mă gândesc la hangiţa, mă gândesc la un spectacol pe care l-am văzut săptămâna trecută şi care mi-a rămas în minte.

“Hangiţa” este un spectacol care se joacă la Ateneul Tătăraşi, în regia lui Andrei Ciobanu, protagoniști fiind actorii Simona Simionesei – în rolul Hangiței, Mădălina Munteanu, Dragoș Stan, Tomiță Moraru, Gheorghe Sfaiter, Cătălin Cucu. Scenografia este semnată de Nicolai Mihailă, iar mișcarea scenică de Beatrice Volbea.

Trebuie să precizez că Andrei Ciobanu este fost elev al Liceului de Informatică.

Spectacolul său surprinde prin amuzament, este un spectacol relaxant, pe care merită să îl vedeţi, deoarece, sigur vă va da o stare de spirit foarte bună.

Piesa are personaje complexe, iar relaţiile dintre ele sunt intrigante. Avem o hangiţă care suceşte minţile tuturor bărbaților sosiți la han; doi duci  care se bat pentru inima acesteia (unul din ei îi oferă cadouri fiind mai înstărit, celălalt îi promite că o va proteja), un tânăr care vine la han şi care aparent urăşte femeile şi o actriţă care impresionează pe domnii de la han prin frumuseţea ei.

Tânărul regizor Andrei Ciobanu face următoarea apreciere: „Hangița” este o Commedia dell’ Arte mai moderna, cu fine accente psihologice. Trebuie să menționez că stilul nostru de joc nu e același cu cel specific Commediei. E un stil natural, firesc și apropiat de actual. Atât de natural, cât se poate juca, astfel încât să nu uitam ca suntem, totuși, la o comedie a lui Goldoni. Rețeta pentru o „Hangiță” savurată de toată lumea este următoarea: se iau doi nobili meschini, fals îndrăgostiți de o tinerică frumoasă și se amestecă alături de un cavaler țanțoș și orgolios, aparent sigur pe el, la felul întâi. Mai apoi se adaugă o hangiță oacheșă și inteligentă, dar șireată și prefăcută, împreună cu o actriță descurcăreață și dispusă la orice fel de compromis pentru a-și atinge scopurile pentru felul doi. Peste toate acestea se presară un valet sincer, dar sărac cu duhul, împreună cu câteva picanterii specifice comediilor lui Goldoni. Iar la desert… publicul.