Dacă vrei să ne jucăm,
Iţi propun un joc uşor.
Unul simplu,
Doar cuvinte care-ţi vin ușor în minte,
Ce se leagă într-un lanţ,
ca „Fazan” sau „ŢOMANAP”,
Unde-i tot organizat,
Iară tu de vrei să joci,
Nu ai cale să te-ntorci.
Odată ce-ai început,
Totul e neprevăzut.
Fiecare cuvânt spus,
scris, citit sau auzit
Trebuie să-l prinzi din zbor.
Chiar de eşti învingător
Şi te crezi tu cel mai bun,
Ascultă-mă când îţi spun
că mulţi vor crede că te joci.
Dar nu-i de joacă în cuvinte
Şi chiar când vrei să-ţi iasă rime,
Nimeni nu te lasă-n pace,
Fac ce vor, doar ce le place.
Vor să ştie tot ce scrii,
Nu, nu sunt cărţi de copii!
Sunt doar versuri alandala,
Ca-ntr-un joc de-a „portocala”,
una, două, trei sau şapte
Chiar le vrei?
Ia-le pe toate!
Din partea mea, orice ar fi
Eu te rog, nu te oprii!
Voi mă inspiraţi acum
să scriu stihuri, rânduri, mii,
Ca un joc
pentru copii.
Dar când se va termina?
Eu nu știu, voi veţi afla,
ce se-aşterne-n calea voastră
Oare chiar aşa, deodată??
Chiar cuvinte atât de simple…
Printre cei pierduţi
de lume
Am un sfat
Nu, nu sunt glume
Creaţi-vă propria lume
Şi trăiţi în ea alături
Lângă jocuri,jocuri şi iar jocuri…
Comentarii recente