Fantasme

Când plouă,
Se zăresc uşor prin ceaţă
Două făpturi divine,
Cerşind, poetic,  iubire.
Ele nu se cunosc,
Dar se unesc cu gândul.
Ele se iubesc,
Dar nu prea ştiu cuvântul.
Te uiţi atent la ele,
Şi te-ntrebi: Ce vor?
Vor să le priveşti indiferent,
Eşti parte din decor.
Te prinde un fior,
Şi nu-l poţi exprima,
Dar în vis…
Iar îl vei căuta.
Fantasme pline de viaţă…
Când din nou va ploua,
Ele vor căuta pe cineva…
Cu inima ca a ta.