În nedumerirea mea, îmi ridic privirea și observ cum începe să se formeze un nor de fum. Fiind foarte curios și înarmat cu aparatul foto, îmi croiesc drum printre blocuri și ajung la sursa norului de fum negru, care deja acoperea cerul. Flăcările unui incendiu acaparase un mic magazin. Oamenii din jur erau speriați și copleșiți de panică. O mamă încerca să-și stăpânească fiica în ai cărei ochi se citea o frică de nedescris. Aceasta îl strângea în brațe și-i spunea că totul va fi bine și că tati se va întoarce. În acel moment am realizat că în magazinul cuprins de flăcări se afla tatăl copilei.
În jurul meu timpul părea că încetinise, toți se mișcau în reluare, sunetele au devenit difuze, iar imensa căldura degajată de incendiu îmi lovea fața nemișcată. Eram absent . Corpul meu sta nemișcat în mijlocul mulțimii ce vocifera îngrijorată. Împins de un bărbat în uniformă, îmi revin, dar scap aparatul de pe umăr. Acesta se izbește de pământ scoțând un sunet puternic, dar este acoperit de oameni. Îl ridic și mă retrag pentru a analiza pagubele, care sunt prezente doar sub forma unor mici zgârieturi. Între timp, la locul incendiului pompierii și-au făcut apariția și, din câte puteam desluși, au scos persoanele aflate în magazin, printre care se afla și tatăl fetiței. El își îmbrățișă soția și fiica înlăcrimate.
Decid că este momentul să cuprind scenele ce se desfășurau în jurul meu și încep să fotografiez pompierii ce se luptau cu flăcările, tatăl ce își strângea în brațe familia, proprietarul îngenunchiat în fața rămașițelor magazinului său și mulțimea de oameni gălăgioși.
Mai petrec puțin timp acolo pentru a afla dacă au existat răniți și aflu că incendiul a pornit de la un circuit electric deteriorat.
În cele din urmă părăsesc locul, nu înainte de a mai face o fotografie cu scena finală a acestei întâmplări nefaste.
Comentarii recente