Lev Tolstoi… până mai ieri, pentru mine, un autor care nu prezenta interes, asta datorându-se şi faptului că nu am auzit prea multe despre el în jurul meu. Am luat contact cu lumea acestui romancier rus abia atunci când, la ora de limba română, ni s-a propus să ne exprimăm opţiunea pentru a prezenta o carte care ne-a atras atenţia într-un fel sau altul. Am decis să aleg Anna Karenina, despre care auzisem că este o carte tulburătoare deşi, recunosc, nici măcar nu începusem să o citesc.
Înainte să încep să citesc romanul, despre care am aflat ulterior câte pagini are (cam 900…), am dorit să mai aflu câte ceva despre autorul acestuia. Astfel, am pătruns în lumea lui Tolstoi şi am aflat că scria la acest roman în silă, deoarece se temea că lansarea lui nu va avea succes, iar asta îl făcea să se încurce tot mai mult la crearea atmosferei. Tolstoi se inspira din tot ceea ce avea în jur, chiar din propriile lui trăiri, întâmplări, pentru a ,,construi” opera. Anna Karenina, este, prin urmare, un roman realist, clasic, în ale cărui file se conturează şi se împletesc trei aspecte distincte: fresca socială, destinul Annei şi destinul lui Levin. Cine sunt Anna şi Levin? Sunt personajele principale ale romanului, dar care au vieţi paralele, ce se intersectează abia în capitolul al X-lea. Protagonista, Anna Karenina, este cea care îşi doreşte cu tot dinadinsul să aibă parte de o dragoste absolută, pasională, dar se lasă dusă de val şi tocmai acest lucru îi va aduce un sfârşit tragic. Pe de altă parte, Levin pare a fi un personaj opus Annei, care are parte de acea iubire înfloritoare alături de soţia sa, Kitty, cu care va rămâne până la sfârşit. Aceste două lumi paralele ale protagoniştilor se conturează pe fundalul, minuţios descris, al societăţii ruseşti din acele timpuri. Pentru unii cititori descrierile s-ar putea să fie plictisitoare, ele sunt însă absolut necesare pentru a putea pătrunde în atmosfera epocii şi pentru a proiecta drama Annei Karenina pe un fundal adecvat.
Anna Karenina, dincolo de opera în sine, care este copleşitoare, mi-a deschis şi alte orizonturi prin care pot să privesc, să analizez o relaţie sentimentală. Mi-a subliniat şi faptul că nu merită să te laşi dus de val, chiar dacă acest val provine din iubire, pentru că în cel mai scurt timp poţi cădea de pe cele mai înalte punţi, unde cu greu poate că ai ajuns. Însă, ţinând cont şi de partea optimistă, este bine să înveţi în timp, să-ţi chibzuieşti simţămintele pentru persoana iubită, iar dacă în acestea vei include respectul faţă de cel din ochii tăi, încrederea şi comunicarea, poţi clădi încetul cu încetul, temelia unei poveşti eterne.
Chiar m-ai impresionat (o dată în plus), ai avut timp să citeşti şi Ana Karenina pe lângă tot ce faci… Bravo!