Dacă fiecare stea n-ar lăsa nimic în urma ei,
Cerul ar fi la fel ca o inimă împietrită de eşecuri.
Dacă fericirea ar fi la fel de ieftină ca durerea,
Nu am mai dori-o în sufletele noastre.
Dacă iubirea e atât de dulce, de ce uneori ne ferim de ea?
Deşi încă rămâne în suflet, devenim încăpăţânaţi…
Dacă am încerca, măcar o clipă, să privim în sufletul nostru,
Am vedea cât suntem de norocoşi,
Dacă am realiza că până şi un înger poate greşi,
Ne-am da seama că suntem divini…
Dacă am şti că libertatea este un lucru definit,
Nu am fi aşa de indiferenţi.
Dacă ne-am pierde încrederea,
Am trăi în întuneric şi am sfida razele de lumină…!
Asta se poate numi poezie?
Da se poate numi o poezie…