Amintiri din Epoca de Aur

Amintiri din Epoca de Aur e genul de film care te lasă râzând cu lacrimi mult timp după ce ai terminat să-l vizionezi. Într-o sală pe jumătate plină cu oameni de toate vârstele se auzeau râsete la unison, printre uşoare chicoteli cu „Aşa e.” sau „Am auzit şi eu asta.”.

Ceea ce frapează în acest film co-regizat şi produs de Cristian Mungiu (da, cel cu  4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile) este tocmai naturaleţea cu care comicul curge dintr-o perioadă ce a lăsat România plină de cicatrici. Şi sincer, după tragismul din 4, 3, 2, nu mă aşteptam ca acest film să fie o comedie atât de bună. Ce-i drept, laitmotivul lui Mungiu pare să fie epoca ceauşistă, însă reuşeşte mereu să aducă ceva proaspăt, inedit în filmele sale. Aici a fost umorul şi valorificarea poveştilor mai mult sau mai puţin reale despre perioada comunistă.

Patru legende, uşor tragi-comice aş putea spune, însă pline de savoare. Sunt prezentate poveşti ce descreţeau frunţile muncitorilor patriei, în care nimicuri ca înălţimea lui Ceauşescu sau badea Gheorghe care nu ştia carte deveneau probleme de stat. Mit după mit, totul este ilustrat atât de realist şi cu un umor simplu, care vine de la sine din situaţie şi din naturaleţea actorului. Ţi se relevă o lume pe care chiar şi cei mai tineri o vor recunoaşte, măcar din povestirile părinţilor. Şi dacă ai trăit prin anii ’90 te va frapa asemănarea dintre scengrafia filmului şi decorurile de atunci. E un film cu un farmec aparte, care ne aminteşte de unde am plecat şi ne face să reflectăm la cum ar fi fost dacă…

Asta, cel puţin în prima parte. Pentru că Dragoste în timpul liber, partea a doua, promite să fie la fel de spumoasă, dacă nu chiar mai bună decât prima. Însă ca să vă convingeţi, vă invit să le vizionaţi voi înşivă.