O oră de curs ca toate celelalte. Vorbim despre “prefaţa” literaturii şi cu cât avansăm în detalii, cu atât ajungem să facem mai multe legături între lucruri la care nu ne-am fi putut gândi.
Psalm – denumire acordată mai multor texte lirice, scrise de autori diferiţi şi totuşi având aceeaşi personalitate ascunsă în versurile fiecăruia: Dumnezeu. Voi lua ca exemplu, dându-le o denumire destul de vagă şi totuşi simbolică, începutul şi sfârşitul – Dosoftei şi Arghezi.
Dosoftei – începuturile literaturii în versuri în literatura română, om al Bisericii, atent în a nu trăda textul biblic, lucru de aşteptat, de altfel, din partea unui om care vorbeşte în numele Celui de Sus. Scopul real: clarificarea şi accesibilitatea cuvintelor creştine faţă credincioşi. Aparenţele: demonstrarea unei creativităţi impresionanonante.
Cum rămâne cu Arghezi? Personalitate cu influenţe divine confuze, care transformă psalmul în metodă de interpretare complexă a înseşi existenţei lui Dumnezeu: de la reproşuri, tăgadă şi dezamăgiri acute cu privire la cârmuirea Domnului asupra lumii până la slavă, mulţumire, rugă, căinţă, echivalente cu chemarea divinităţii în întregul uman.
Luăm ca extremităţi Psalmul 101 al lui Dosoftei şi unul din Psalmii lui Arghezi, spre exemplu, Psalmul VII. Psalmul lui Dosoftei: modalitate prin care creştinul învaţă să cheme divinitatea, îi simte nevoia şi o slăveşte. Pentru o imagine clară a constatărilor efectuate, versurile „Doamne, mi-ascultă de ruga/ Ce mă rog din vriame lungă/ Şi strigarea mea să margă/ Spre tine să să-nţeleagă” reuşesc să completeze imaginea de ansamblu. Psalmul lui Arghezi: Dumnezeu este “vinovatul” în evoluţia unei lumi, pe care, conform scriselor, a creat-o şi a lăsat-o pe mâna nimănui. Faptul că nimeni nu-l cunoaşte şi că absenţa lui persistă stârneşte revoltă în mintea argheziană şi creează haosul în lumea cuvintelor. .”În paradisul Evei, prin pădure/ Ca şi în vecii trişti de mai târziu/ Gura ta sfântă, toţi Părinţii ştiu,/ Nu s-a deschis decât ca să ne-njure.” Fie regretă cele spuse în alţi psalmi, fie acuză cu şi mai mare îndârjire, Arghezi creează o gamă variată a psalmului, transformându-l la orice schimbare interioară. Dosoftei? Fidel unei evoluţii alături de Dumnezeu în care viaţă omului ascunde, sau nu, un rol exact, cu destinaţie spre mântuire.
Aşadar…Dosoftei vs Arghezi… sau invers?
Comentarii recente