End of an era… and this is it… (I)

Articol scris de Petrică Druţă şi Elena Druţă

Cine nu a ascultat muzica semnată de Nightwish, acela a trăit prea puţin din viaţa asta şi aşa mediocră, plină de prea mult concret. Cine nu s-a lăsat vrăjit de clapele lui Tuomas, de vocea Tarjei, acela nu a simţit niciodată stropii ploii prelingându-i-se peobraz, nu şi-a simţit inima bătând după o nouă aventură de dragoste, nu a înţeles niciodată vâltoarea mării, nu a auzit niciodată  odele păsărilor din cerul albastru şi niciodată nu s-a cufundat în noaptea lunii, admirând şoaptele stelelor ce tronează deasupra unui rug despuiat pe urmele unor ruini gothice… Nu a văzut o lună plină cu marmura bătând în faţă, nu a auzit urletul lupilor singuratici; nu a trăit niciodată fiorii nopţii…

O trupă creată în sânul naturii, ce a putut răzbate prin toate durităţile vieţii, ce a fost capabilă să îndure toate criticile pentru a adduce o pată de culoare, de originalitate într-o lume a muzicii transformată peste noapte într-o adevărată industrie.

Dar s-o luăm de la începuturi:

The beginning… Finlanda… Nord şi frig, pădure şi mare… stânci şi apă, şi pământ, şi stele, şi iarbă. Bucium şi zbucium, noapte şi furtună, negură, lacrimi… Singurătate. În acest mediu controversat, natura şi-a modelat progeniturile în cele mai fenomenale forme, iar oamenii de aici sunt dotaţi cu o imaginaţie foarte necanonică, mai ales cei care trăiesc în sânul naturii şi cutează să se atingă, măcar cu un deget, de poala rochiei Zânei Lumii şi a stelelor ce trăiesc aici.

Tuomas Holopainen este fondatorul trupei. Pe atunci, în 1996, era un puştan ca mulţi alţii dintre noi, ambiţios, tânăr  şi îndrăgostit. Îndrăgostit nebuneşte şi ireversibil de muzică  şi de natură. Iubea să se cufunde în inima ei şi cu fiecare prilej pleca în pădure cu prietenii săi şi stătea nopţi  în şir la umbra unui rug ce se înălţa spre boltă, admirând cărbunii încinşi… De mic copil era pasionat de pian, şi o simplă apasare a clapelor îl cufunda într-o euforie nebunatică.Într-o exaltare pur copilărească, căci îi vedea pe zeii antici ai lumii care plâng asupra viitorului şi asupra prostiei noastre… Intra în lumea lor cu ajutorul pianului şi cu ajutorul notelor. Şi-a exprimat pasiunea prin metall şi prin elementele muzicii clasice pe care le adoptă frecvent  de-a lungul operelor sale ulterioare. Era îndrăgostit de muzica clasică şi de melodiile semnate de către Hans Zimmer (ulterior mai toate concertele începeau şi se sfârşeau cu o melodie a acestui genial compozitor).

Aşadar… rugul. Primul fetiş. În centrul  flăcărilor, el îşi văzuse demiurgul inimii, care i-a sugerat că lumii îi este hărăzit să audă vocea îngerilor prin intermediul său. Toumas a fost străfulgerat de gândul că el va fi cel care va scrie şi muzica şi versurile cântecelor sale.

În acei ani îndepărtaţi, ţara sa nu putea să-l ajute cu nimic. A fost nevoit să se descurce singur. I se alatură prietenul său   Emppu Vourinen – un “Viking” tipic Scandinaviei, îndrăgostit de chitară şi de beatitudinea munţilor şi văilor finlandeze.

A treia piesă a acestui puzzle de sunete, şi poate cea mai puternică, mai  trainică şi mai durabilă, a fost Tarja Turunen. O fată care nu demult absolvise conservatorul de muzică, având o voce impresionantă – soprano  de 3 octave, putând lua pana la 21 de note.  Vocea sa extraordinară  te face să simţi fiori prin tot trupul de fiecare data cand o auzi…

Primul DEMO CD a fost lansat în 1996 şi cuprindea doar 3 piese:
1. Etiainen (în traducere din finlandeză – Duhul pădurii)
2. Nightwish (care apoi a şi determinat denumirea trupei)
3. The forever moments

În principiu, muzica de început a celor de la Nightwish  seamănă foarte puţin cu ceea ce a urmat, căci cuprindea mai mult nişte improvizaţii la pian (foarte originale,de altfel) ale lui Toumas, însoţite de strunele (încă acustice) ale chitarei lui Emppu şi de vocea tânără şi imaculată a Tarjei. Genul seamănă mult a muzică clasică instrumentală, care purifică toate sentimentele din inima unui om.

Ambiţia trupei creşte şi în 1997 i se alatură toboşarul Jukka Nevalainen (o persoană din care ritmul a făcut un zeu al tobelor) . În acel memorabil an, trupa, în sfârşit a lansat primul album sub denumirea Angels Fall First. Chitara acustică a fost schimbată cu cea electrică, şi piesele au început să aibă un accent metallic pronunţat. Vibraţia strunelor te cucereşte cu primele note, aducând cu ele arhaicul, imprevizibilul, tainicul, legenda…

Se găseşte pe acest album o versiune îmbunătăţită a cântecului Etianien. Din păcate, celelalte piese din DEMO CD nu au fost incluse în primul album, fiind date uitării. Însă nu şi pentru adevăraţii fani, care păstrează în memorie şi în inimă acele cântece care au însemnat primul zbor al trupei.

Albumul Angels Fall First conţine 9 piese:
1. Elvenpath
2. Beauty and the Beast
3. The Carpenter
4. Astral Romance
5. Tutankhamen
6. Angels Fall First
7. Nymphomantic  Fantasia
8. Know Why The Nightingale Sings
1. Lappi (Lapland)

Criticii au fost destul de sceptici faţă de muzica celor de la Nightwish. Li s-a reproşat că piesele sunt prea  lente, prea sumbre. Dar mesajul acestui album a fost pe deplin apreciat de către adevăraţii melomani, care i-au îndrăgit din prima clipă. Au urmat încă 5 albume (Oceanborn – 1998, Wishmaster – 2000, Over the hills and far away – 2001, Century child – 2002, Once – 2004.) În perioada 1998 – 2000 Tuomas a avut un răgaz util, pentru creaţia ce a urmat. În doi ani şi-a perfecţionat tehnica la pian, devenind un adevărat maestro (dacă  în 1998 la toate concertele Tuomas era foarte concentrat la clape, în 2000 se lasă pradă exuberanţei, iar degetele  găseau parcă singure drumul spre pianul care zvâcnea în sunete incredibile).

Tot în 2000 trupa cunoaşte adevăratul succes, atunci când piesa Wishmaster se menţinea pe primele locuri ale topurilor muzicale din Europa timp de câteva luni . Ceea ce a facut Nightwish timp de şapte ani a fost  un adevărat dar pentru sufletele singuratice. A fost un leac pentru toţi cei care cred că lumea poate avea şi o altă culoare decât culoarea rutinei cotidiene.