Dezastrele naturale reprezintă unele dintre cele mai puternice fenomene de distrugere, atât materială cât şi prin pierderea de vieţi omeneşti. Natura pare că vrea uneori să se răzbune pe cei care au cotropit-o şi au transformat-o după bunul lor plan, negândindu-se la daunele produse de neştiinţa lor. Cutremurele, tornadele, erupţii vulcanice sunt unele dintre cele mai periculoase asemenea dezastre. Unele dintre ele sunt produse de diverşi factori cunoscuți, ceea ce ne ajută să prevenim cât de cât unele pagube. Un singur asemenea ,,eveniment” nu poate fi prezis de nimeni şi de nimic – cutremurul. O ştiinţă care încearcă să-i descopere tainele este seismologia. Aceasta a făcut un progres uriaş atunci când, pe la mijlocul secolului al XX-lea, s-a dezvoltat teoria plăcilor tectonice. Cutremurele sunt practic imprevizibile, ceea ce împiedică practic orice încercare de a lua măsuri de protecţie. Chiar în timp ce scriu eu articolul acesta poate începe un cutremur sau în timp ce îl citiţi poate începe o ,,mică zgâlțâiala”, ceea ce mă cam înspăimântă.
Ultima tragedie produsă de acest hazard a fost acum circa o săptămâna în statul Haiti din America Centrală. A fost un cutremur de 7,3 grade pe scara Richter, considerat de Institutul de geofizică american drept cel mai puternic din ultimii 200 de ani. Dezastrul produs s-a datorat atât intensității, cât și duratei cutremurului, de aproximativ un minut, destul de mare pentru un astfel de fenomen. Cea mai afectată regiune a fost capitala statului, Port-au-Prince fiind distrusă în cea mai mare, astăzi orașul fiind practic plin de ruine. Până şi Palatul Prezidenţial a devenit o ruină. Singura clădire care a rămas în picioare a fost puşcăria, deţinuţii (aproximativ 45000) profitând de tot haosul creat şi evadând.
În general, după asemenea catastrofe, ceea ce urmează este înfricoşător: infrastructura este la pământ, căile de comunicaţii la fel, cadavrele sunt peste tot, oamenii care au scăpat aleargă cu disperare după mâncare, totul devine un adevărat iad. Bandele de hoţi încep să fure ce se mai găseşte, lupta pentru mâncare devine tot mai aprigă, bolile încep să apară. În aceste condiţii extreme, omul îşi arată adevărată faţă. Nu ştiu dacă se mai poate numi om, deoarece judecata este subjugată de instinctul de supraviețuire. Dar, în tot acest rău, apare câte o minune, câte o fiinţă nevinovată, care a reuşit să supraviețuiască sub dărâmături şi este salvată de cei care încearcă să salveze vieți. Pentru un stat atât de mic, cum este Haiti, povara dezastrului a fost mult prea mare, dar omenirea a dovedit încă o dată că poate fi unită – ajutoarele nu au întârziat să apară de peste tot. La aproximativ o săptămâna şi jumătate de la dezastru, locul tot un infern a rămas şi va rămâne ceva timp de acum încolo, deoarece Haiti îşi poate reveni cu greu după un asemenea cataclism. Bilanţul provizoriu spune că ar fi cam 75.000 de morţi, 250.000 de răniţi şi peste un milion de sinistraţi. Pentru Haiti, viitorul nu este tocmai luminos în momentul de față…
Asemenea catastrofe arată lumii că suntem mult prea mici în fața forţelor naturii şi că, în orice moment putem fi „striviți”. Poate că asta ar trebui să ne ridice unele semne de întrebare și să ne facă să respectăm mai mult planeta care ne întreţine viaţă. “Amwe! Amwe!”
Comentarii recente