Marile Speranţe de Charles Dickens

Imaginează-ți o zi ca oricare alta… și gândește-te cât de diferită ți-ar fi putut fi viața fără existența acelei zile… sau dacă ea ar fi decurs altfel…

Lumea în care trăieşte micul Pip (de fapt Philipp Piripp, dar de mic s-a autodenumit „Pip”) nu e deloc perfectă: nu-şi cunoaşte deloc părinţii, sora care l-a adoptat nu-l iubeşte şi e cel mai adevărat tiran, iar unicul său prieten e soţul acesteia, Joe.

Totul se schimbă când, într-o seară, apare un puşcăriaş pe o închisoare plutitoare.Acesta îl sperie pe micul băieţaş şi-l forțează să-i aducă ceva de mâncare, în caz contrar ameninţându-l cu moartea.Trecând prin spaima de a nu fi descoperit de sora sa, micul băieţaş fură mâncarea din casă şi o duce ocnaşului la mlaştini.Când acesta este descoperit de autorităţi, condamnatul nu-l dă de gol pe băieţaş.

Peste un timp,o doamnă bogată din oraş îl cheamă pe copil, care mai crescuse, să vină la ea ca să se joace. Ajungând în casa acesteia, Pip o întâlneşte pe Estelle,o tânără domnişoară ce a fost înfiată de bătrâna Miss Hawishemm. Pip se îndrăgosteşte pe loc de Estelle, dar va realiza acest sentiment mult mai târziu. Timpul petrecut la bătrână era monoton: aceeaşi Miss Hawishemm răutăcioasă ce nu ieşea niciodată din casă; odaia ei, în care de mulţi ani nu pătrunsese o rază de lumnă, haina de mireasă pe care o purta mereu, acelaşi zâmbet la vederea tinerei copile, căreia mereu îi spunea că va frânge inimile tuturor bărbaţilor ce o vor vedea vreodată…

Timpul trece şi, când bătrâna realizează că Pip e deja un tânăr, îl trimite înapoi acasă. O întorsătură în viaţa lui o produce vizita domnului Jaggers, care îl anunţă că el e posesorul unei mari averi, pe care i-o dăruie un necunoscut care îşi va dezvălui identitatea doar la sfârşitul cărții. Plecarea lui Pip din micul sătuc determină începutul „marilor speranţe” ale unui tânăr din provincie.

Pe tot parcursul romanului, Pip va creşte fizic şi moral.Va cunoaşte plăcerile capitalei, oameni ce-i vor deveni prieteni devotaţi; va realiza preţul prieteniei; va afla taina în care e învăluită viaţa bătrânei Hawishemm, precum și originile frumoasei Estelle şi, în sfârşit, va afla cine e misteriosul său tutore. Totuşi, sfârşitul ne dezvăluie toată tragedia unui tânăr ce a tins spre frumos, ale cărui „mari speranțe” nu s-au realizat, ba mai mult, au ars în focul societăţii corupte şi infame a acelor timpuri. Ideea că tutorele său ar putea fi chiar Miss Hawishem l-a făcut să spere la mâna frumoasei fiice adoptate de aceasta. Realitatea crudă i-a ucis însă prima „mare speranţă” – tutorele este cu totul altcineva. A doua „mare speranţă” e distrusă de însăşi Estelle, care, la vârsta ei fragedă, decide să se căsătorească cu altcineva, zdrobind fără să știe inima lui Pip. Celelate „mari speranţe” mor una după alta, finalul romanului aducând în fața cititorului un Pip  deznădăjduit, lipsit de orice urmă de optimism.

Întors în satul natal, unde suferă alte deziluzii, Pip decide să-şi înceapă viaţa din nou, lucrând în orient, ca să-şi plătească datoriile. Devine companionul lui Gerbert, prietenul său, la al cărui viitor contribuise el însuși (singura lui „mare speranţă” îndeplinită). După 7 ani, se reîntoarce în sat, unde în familia lui Joe primul băiat fusese numit în cinstea lui, Pip. În acea seară personajul, trecut acum de 30 de ani, se reîntoarce la vechea casa a lui Miss Hawishem, care murise cu ceva timp în urmă. Aici, la ruieile vechii case, Pip o întâlneşte pe Estelle. La fel ca el, și ea avusese o viață nefericită… Se despart ca doi prieteni (oare?), fiecare resemnându-se cu propria soartă.

Marile speranțe e o carte care nu are cum să nu te tulbure. E o carte despre soartă, despre nedreptățile unei lumi pe care le-am putea oricând transfera în lumea noastră… O carte despre „marile speranțe” strivite ale unei ființe care își dorește doar o fărâmă de fericire…