Unii vor spune că e prea devreme să te gândești acum la ce vei face tot restul vieții. În fond ești încă tânăr și trebuie să te bucuri de viață. Eu nu pot să spun că sunt în totalitate de acord cu această mentalitate. Stiți proverbul „cine se scoală de dimineață departe ajunge”?… Acum îl știți. La fel este și cu „cariera”. Cu cât te gândești mai devreme ce vrei să faci, cu atât mai mult timp vei avea să te pregătești temeinic pentru această călătorie. Nu îți irosi timpul, fă ceva ce îți place, ceva la care ești bun! Alege-ți un domeniu în care te poți vedea și peste 10 ani și peste 20 de ani!
Primii pași în carieră încep în momentul în care te-ai decis că nu mai pierzi timpul și te apuci de treabă. Primii pași pentru tine pot fi și după ce citești acest articol, poate fi prima căutare pe Google pe care o vei face după ce închizi această pagină. Se pot da multe sfaturi în această privință, dar sunt de părere că fiecare trebuie să își găsească singur calea. Unii o găsesc întâmplător, alții se decid la 30 de ani și alții rămân într-o viață plină de monotonie pe care o regretă cu fiecare răsărit pe care îl apucă.
Da. M-am decis. Vreau!
Dacă asta ai gândit acum poți continua articolul și ai să primești informații care, sper eu, te vor ajuta. Dacă nu suntem pe aceeași lungime de undă cred că îți vei pierde timp citind mai jos. Ești hotărât. Știi ce vrei să faci cu viața ta și încerci cea mai scurtă cale să ajungi să îți îndeplinești țelul pe care ți l-ai propus. Iată câteva idei care te-ar putea ajuta:
1. Chiar dacă ești elev poți să începi să cauți un job de vară. Orice job te va ajuta la întocmirea unui CV mai stufos și relevant. Astfel, următorii tăi angajatori te vor percepe ca o persoană mai serioasă, cu experiență în câmpul muncii și cu anumite abilități dobândite de la job-ul anterior (experiența, relațiile cu oamenii/clienții sau abilitatea de a lucra în echipă).
2. Dacă nu reușești să te angajezi sau nu ai timp pentru un job (pe timpul verii) poți adera la organizații non-profit sau organizații de elevi/studenți. În cadrul acestor organizații vei cunoaște oameni noi și îți vei forma o anumită abilitatea de a interacționa cu oamenii. Vei putea să participi la traininguri sau la ședinte de team-building și vei îți vei crea foarte ușor anumite idei ce îți vor ajuta peste câțiva ani.
3. Îți place un anumit domeniu și te vezi în 5 ani lucrând în acel domeniu? Găsește câțiva specialiști, experți, cunoscători care deja fac acest lucru și interacționează cu ei. Poți să îi intrebi orice și nu uita că fiecare sfat pe care ei ți-l vor da va fi benefic pentru tine. Ei au trecut prin ce vei trece tu dar poate nu au avut același avantaj. Socializează cu ei.
Fără să „dai din coate” nu poți reuși în viață. Ține minte un singur lucru: „Un profesionist este un amator care nu a renunțat” (Richards Bach)
Bravo!
Mi-a plăcut!
Bravo!
Tu nu erai în clasa a IX-a? Felicitari pentru un articol, foarte, foarte inspiraţional. Eu lucrez de 2 ani chiar dacă sunt a XII-a şi informaţiile astea sunt foarte preţioase pentru elevii din clasele IX-X de la LIIS.
Aşa e. Sunt kilograme de oameni care ajung indecişi în clasa a 12a. 🙂
Da. Bravo, Vlăduț!
Deschideţi ochii, trăim în ROMÂNIA!
Mii de studenţi an de an cu CV „bogate”, cu diplome ale unor facultăţi din străinatate sau persoane cu 2-3 facultăţi nu sunt băgate de nimeni în seama şi merg în Spania la cules căpşuni!
Nu vreau să descurajez pe nimeni însă cei care nu au avut o viaţă cu probleme şi încă visează . . .
Completare la ce a zis I
http://www.youtube.com/watch?v=UWtU36kMA80
this is the way off succes…
Da, trăim în România… Da, sunt mulți cei care aleg varianta mersului la culesc căpșuni… Da, e greu și nimeni nu dă nimănui de pomană… dar asta nu ne dă dreptul să ne plângem de milă. Sau, mă rog, ne putem plânge de milă, dacă altceva mai bun nu vrem să facem. Eu una m-am săturat de eterna replică, pe care o folosim aproape involuntar… „Trăim în România…”. Da, trăim în România și care e problema???? Sunt „n” exemple de oameni care reușesc să facă ceva bun și să fie fericiți … chiar și în România. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Nu am scris rândurile de mai sus din cine știe ce patriotism înflăcărat. Numai că mi se pare lamentabil să ne cramponăm tot timpul de „România” și să ne complacem în asta.
Vă rog mult copii… comentaţi postul de mai sus
:))))
ia să aud „n-exempluri”
:))))
haaahaaaa…
Tatăl meu spunea cu mulţi ani în urmă, cam pe atunci când şi eu mă pregăteam pentru „primii paşi în carieră”: „…că oricât de multe pile şi relaţii ar fi, mai au succes şi cei care ştiu, deoarece cineva tot trebuie să facă treaba…”.
Aşa că şi eu am lucrat încă din timpul liceului în fiecare vară, nu atât pentru CV cât pentru experienţă şi salar, şi pot spune că nu mi-a părut rău, iar acum chiar pot afirma că ma ajutat să devin ceea ce sunt…
Da trăim în România şi aş adăuga că aceasta ne ocupă tot timpul… şi este normal să fie aşa!
Aici în liceu şi implicit prin Joc Secund se transmit învăţături pozitive… pe cele de tip EBA, le lăsăm pentru YouTube, de exemplu…
Domnule losy…
Vă rog eu mult… nu subestimaţi instinctul tinerilor…
Trust me…
Sănătate multă!
Precizare: Dragă „J”, comentariul tău a fost editat din cauza limbajului inadecvat. Acesta este un site care aparține unei instituții publice care promovează educația, prin urmare limbajul vulgar nu își are locul. Pentru anumite tipuri de exprimare există forumuri sau site-uri mai „permisive”. Mulțumim pentru înțelegere!
Nu subestimează nimeni instinctul tinerilor. Poate că „tinerii” la care te referi ar face bine să nu subestimeze nici ei „instinctul” celor care vorbesc în cunoștință de cauză. În paranteză fie spus, a fi tânăr nu are de-a face neapărat cu vârsta…
Am citit şi recitit, ceea ce am scris, de mai multe ori şi nu reuşesc nici cum să deduc din ce am scris că „subestimez tinerii…”! Referitor la instincte, ele sunt aşa cum sunt, punct!
Din contră, tocmai petru că îi stimez, am scris ceea ce am scris!
Afirm cu încredere că mai există şi lucruri pozitive în România, există tineri care fac voluntariat pe la ONG-uri, există tineri care muncesc din greu pentru un ban în plus şi pentru construirea carierei (afaceri) aici sau pe la căpşuni, chiar dacă există şi multe lucruri negative: corupţie, incultură, lamentări şi ce o mai fi…
Oricum articolul se doreşte un ghid pentru cei interesaţi, restul e, hmm, I ori J…
Deci…
Nu văd să fie vreo modificare la ce am scris eu în „threathuri”…
Înseamnă ca ceva e „putred”.
Sunt convins că, pe fiecare nivel, Liceul de Informatică are pe puţin 25 de eleve/i mai performanţi pe ce plan dorişi dvs. decât Eba sau Syda…
Explicaţi vă rog… nu mie ci elevilor… Domna profesoară şi Domnule losy…
De ce… „never”… aceşti copii înzecit mai „buni”… se vor „ofili” după liceu, în căutarea unui loc de muncă care să le asigure existenţa, nu mai vb. de o locuiţă etc… poate „capşunarii” vor avea un crampei din visele lor de acum….
SPECIFIC… NU ÎMI RĂSPUNDEŢI MIE… CI LOR…
paaaaa
Monsieur J, stiu enorm de multi oameni cu cv extrem de stufos si putin mai capabili decat o trestie. In cealalta extrema, stiu multi oameni care, desi nu au facut nspe mii de facultati, unii chiar care au facut colegii si reusesc. In Romania asta cruda. In ciuda pilelor si relatiilor.
Nu e vorba aici de mentalitate, nici de optimist debordant (nu sunt eu persoana cu care sa vorbesti de optimism), ci doar de simplul fapt ca pe pile si relatii nu se progreseaza. Da, va sta cu fundu-n scaun un an, 2, 12. Pana la urma va calca pe cineva pe coada, si-si va ridica compania/seful/colegii in cap. Si intr-o societate flamanda ca a noastra, banul incepe sa primeze. Adica, in sistem privat, PCR a spus adio!
Nici elevul care a scris articolul, nici doamna profesoară şi nici eu nu trebuie să dăm explicaţii, tot ce era de spus este scris în articol…
Dacă aveţi probleme cu sistemul fie el şi de învăţământ există alte locuri pentru acesta, de exemplu http://www.edu.ro, intraţi acolo şi exprimaţi-vă deschis şi responsabil părerea. Luaţi atitudine, dacă vă pasă aşa mult!
Părerile de tip „Gică contra” pe un sit al unui liceul din România au o valoare indoielnică, al căror singur rost este probabil descărcarea unor frustrări personale…
Oricum, trrebie să recunosc, fără astfel de comantarii revista are fi un loc mai anost…
Deci degeaba faci o facultate mare dacă nu îți merge bibilica, și degeaba înveți 10 de ani ca după să fii căpșunar.
„J”, eu zic să fii un pic mai optimist… dacă pleci de la premisa că acești copiii se vor „ofili” după liceu, atunci înseamnă să pleci din start cu o gândire negativă… care nu folosește la absolut nimic. Întreabă un specialist în psihologie dacă nu crezi…:)
De ce vă complicați cu oameni care nu vor să asculte? Dacă Domnu’ J vrea să stăm să ne plângem de milă poate să o facă liniștit. Lucrez de la 16 ani oficial, neocifial am vândut și mere de la bunica pe înghetața de la magazin. M-a ajutat foarte mult faptul că am lucrat pe unde am apucat. De la 18 ani lucrez legal cu societate comercială, nu vreau să mă laud dar vreau să vă arăt că dacă ești bine focalizat pe ceva reușești.
Vorbiți de pile și relatii și ne tot plângem toată ziua fără să facem nimic. Momentan piața e foarte competitivă și nu cred că se vor mai angaja oameni pe baza pilelor. Firma X nu-și permite să plătească pe Ion cu 1000 euro pe lună fără să facă 2000 înapoi. Încet, încet, nepotismul moare și vor trăi cei care știu să dea din coate.
PS: Mi-ați stârnit spiritul de jurnalist 🙂 , again.
Ești binevenit să contribui Vlad.
Domnule losy, vad ca sunteti nonstop pe net…….dvs. cand mai munciti?
Si eu m-am decis…Vreau!!
😉
;))
Am terminat acum 8 ani liceul, am lucrat de pe la 15 ani şi până acum am trecut prin 12 joburi. De vreo doi ani sunt propriul meu şef, nu mi-am făcut vreo firmă, dar mă simt foarte bine în postura de freelancer. Dintre colegii cu care am păstrat legătura cei mai mulţi sunt în ţară şi lucrează în domeniul IT, iar cei care au plecat pe afară nu au ajuns căpşunari, ci tot prin IT se învârt.
E adevărat că nu am ajuns să mă pot întreţine din contracte pe care mi le negociez singură la două zile după bac. Am avut cred toată gama de jobuleţe part-time pe care le poate avea un student. Şi am tras tare prin facultate şi la chefuri şi la învăţat (cu somnul am stat mai prost, dar încep să recuperez).
Şi sunt un pic mândră de ce am realizat până acum. Şi sunt un pic mândră când văd unde au ajuns foştii mei colegi. Iar când mă gândesc că suntem atât de tineri, îmi dau seama cât mai avem încă de crescut până să ne atingem potenţialul, fiecare dintre noi.
Nu vreau să iau pe nimeni de sus, dar dacă principala ta sursă de informaţie sunt ştirile de la TV şi babele din cartier înţeleg cum poţi crede că toate joburile se dau pe pile şi că singurul motiv pentru care nu o să ajungi proprietar de vilă cu piscină e că „nu te-ai născut în locul potrivit”.
A, şi eu mă dau toată ziua pe net. Suprinzător, mulţi oameni care lucrează în domeniul meu sunt toată ziua pe net … muncind.
Mulțumesc Irina!
Domnule Losy… cu tot respectul vă rog să comentați asta 😐
Pliz
Gândiți-vă la tatăl dvs.
http://www.youtube.com/watch?v=nLugkb4r7Tk&playnext_from=TL&videos=Q_yJUBGw2MQ&feature=rec-LGOUT-real_rn-1r-14-HM
Dar despre asta ce părere aveți Doamna profesoară?
Ce zidiți dvs. în sufletul elevilor?
http://www.youtube.com/watch?v=bIdRaj4TFVM&feature=related
A nu spune adevărul ce înseamnă?
🙂
Georgiana… elti vultur… zboară!
…
http://www.youtube.com/watch?v=ptcspNwqMns&feature=related
Dragă „J”, mă bucur că ești un admirator al lui Octavian Paler, a cărui operă presupun că o cunoști în profunzime, dincolo de aceste fragmente televizate și postate pe youtube de adevărații iubitori de cultură televizată și mă bucur că ai o asemenea deschidere către comunicare… Totuși, am îndoielile mele legate de onestitatea și de obiectivitatea comentariilor tale. Nu îți voi răspunde la întrebări, pentru că mă îndoiesc că te interesează sincer răspunsul… Chiar dacă presupun că ai folosit verbul „a zidi” cu un sens cât se poate de constructiv, îți spun doar atât: în suflet nu se ridică ziduri, ci se pun alte bucăți de suflet.
La obiect mister J… restul este poveste!
😀
Corect, să teminăm într-o notă optimistă…
Apropo de „a fi tânăr” 😀
Superb:)
http://www.youtube.com/watch?v=2Kg0iRkvG6g&feature=related
Felicitari pentru articol, Vladut..
E benefic multora, dar e benefic si pt ca schimba pareri…
🙂 Nu ma asteptam la asa gandire, poate pentru ca nici nu te-am cunoscut vreodata.