Emilie Autumn – un fenomen în muzica contemporană

Emilie Autumn Liddell, născută pe 22 septembrie 1979, este o compozitoare, poetă, cântăreaţă şi violonistă americană. Este cunoscută pentru diversitatea stilurilor abordate,pentru aranjamentul scenic  original al spectacolelor sale şi pentru experimentare unui stil muzical inedit pe care ea îl numeşte Victoriandustrial – o combinaţie între muzica clasică, elemente de gothic, heavy metall şi industrial.

Emilie s-a născut în Malibu, California şi a învăţat  concomitent  alfabetul  şi  notele muzicale. La vârsta de 4 ani Emilie ia în mână vioara, aflând că e diagnosticată cu leucemie. În același timp se adevereşte că fetiţa are un auz muzical foarte bun. La 6 ani este admisă la o şcoală prestigioasă, Colburn School of Performing Arts. Deja aici Emilie începe să experimenteze şi să improvizeze la vioară şi pian, inspirându-se din repertoriul lui  Nigel Kennedy, un violonist cunoscut în toată lumea, pe care l-a cunoscut mai târziu și cu care s-a împrietenit.

Un rol important  în viziunea muzicală a tinerei  Emilie l-a avut Jimi Hendrix. Datorita muzicii lui, artista a decis să schimbe vioara clasică pe cea electrică. Vocalistul ei preferat este Paul Morrissey, iar în ceea ce privește sursele de inspirație, artista îi menţionează glam rockul,muzica lui David Bowie şi a celor de la Queen.

Când împlinește 9 ani, Emilie decide să părăsească  şcoala şi să muncească din greu ca să  devină violonistă de renume mondial. La vârsta de 10 ani, deja concertează în SUA şi Europa, studiind literatura, istoria şi arta scenică, continuând să studieze arta muzicală al Evului Mediu şi Renașterii. Primele poezii le scrie la vârsta de 13-14 ani, fapt care i-a interesat pe profesorii de la Conservatorul  Universităţii Bloomington, Indiana. Aici a şocat cadrele didactice prin îmbrăcămintea  scenică în stilul Victorian. După doi ani părăsește universitatea, fiind dezamăgită de conservatorismul mediului universitar. La scurt timp Emilie este diagnosticată cu „psihoză maniacală-depresivă”, boala fiind, se pare, transmisă genetic. Mai târziu Emilie avea să afirme că nu o deranjează acest diagnostic, pentru că face parte din personalitatea ei și o ajută să-și creeze propriul stil scenic.

Cariera ei în calitate de cântăreaţă a început la 17 ani, primul album fiind On A Day: Music For Violin & Continuo (1997), realizat în propria casă de discuri, Traitor Records, primul care a apreciat albumul fiind însuşi  Nigel Kennedy. În 2001 apare primul ciclu de poezii, intitulat Across The Sky & Other Poems, reeditat în 2005 sub formă de CD, intitulat Your Sugar Sits Untouched, unde au fost incluse șapte poezii noi. Acest CD este considerat unul rar, având doar 3000 de copii, până în 2008, când a fost reeditat pe iTunes.

Tot în 2001 Emilie lucrează la noul său album, între timp apare EP Chambermaid, iar single-ul By The Sword ce apare după atentatul din 11 septembrie 2001, veniturile din vânzări fiind destinate Crucii Roşii şi AmeriCares. Totuşi, albumul de debut se consideră Enchant (2002), în unele discografii fiind chiar specificat ca primul album, în care Emilie a combinat muzica de cabaret şi cea clasică, stilul fiind denumit de ea „fantasy rock”. În această etapă, stilul vestimentar a lui Emilie este compus din costume de zână, costume de carnaval şi coafuri roz şi roşii. Pe parcurs vestimentaţia scenică a artistei se definește printr-un stil inspirat din perioada Victoriană. Un fapt interesant legat de acest album este bonusul acordat cumpărătorilor: aripioarele Reginei elfilor, un sceptru şi un evantai, dacă puzzleul din album va fi ghicit. Până astăzi nimeni nu a fost în stare să-l rezolve. Din păcate, piesele de pe acest album nu sunt incluse în concertele ei, ceea ce Emilie a explicat prin faptul că sunt prea „intime”.

În 2002 Emilie lucrează şi la alte proiecte, cum ar fi Ravensong, un ansamblu creat împreună cu prietenii în California şi The Jane Brooks Project, dedicate lui Jane Brooks, o femeie ce a trăit în secolul al XVI-lea, executată pentru vrăjitorie.  Până în 2006, Emilie colaborează cu diverși artiști, scriind, de asemenea, muzică de film. În 2006 apare albumul Opheliac (denumirea fiind preluată din opera lui Shakespeare), acesta devenind si cel mai cunoscut album al ei. Albumul combină stilul heavy metall şi industrial, incluzând şi anumite improvizații cu vioara şi harpa (stilul Victoriandustrial), versurile pieselor fiind o oglindire a stării maniacal depresive a lui Emilie,  ea numind acest album autobiografic.

În  scurt timp lansează albumul Lanced/Unlanced (2007) şi A Bit O’ This & That (2007), iar pe parcurs  concertează în Europa, UK, Germania, Olanda, Austria. În 2009 Emilie editează cartea The Asylum for Wayward Victorian Girls, unde descrie propria experienţă legată de problemele sale medicale. Tot în acest an Emilie este inclusă în lista revistei Interwiew Magazine, intitulată sugestiv „14 interpreţi care merită a fi văzuți”.

Vocea lui Emilie este clasificată drept contralto. Cunoscută şi apreciată pentru talentul ei, pentru muzica pe care o creează prin intercalarea diferitor genuri şi pentru efectul contrastului dintre costumaţia scenică în stil Victorian, textele pieselor sumbre şi stilul vesel pe care ea îl abordează întotdeauna pe scenă, Emilie Autumn poate fi considerată un fenomen al muzicii contemporane.