Anunţul unui proiect de mobilităţi pentru elevi din liceu pe o temă de informatică: utilizarea resurselor IT moderne pentru crearea EURO-identităţii digitale. Hmm, interesant… Parcă vrei să ştii mai mult. Urmezi link-ul indicat şi te documentezi. Proiect Leonardo da Vinci pentru elevi. Adică te duci în Germania şi înveţi să faci ceva acolo? Devine şi mai interesant, n-ai avut niciodată o experienţă de acest fel dar ai auzit de la cei care au mai fost că e grozav. Te hotărăşti să participi la selelctie.
Dosar de candidatură, CV, documente care justifica rezultatele pe care le-ai menţionat, recomandări, testare scrisă şi orală la limba engleză, testare la informatică, interviu cu profesorul psihopedagog. Speranţa că vei fi selectat. Emotii. URA! Faci parte din grupul de participanţi în proiectul Leonardo da Vinci. Tu şi alte 13 identităţi deloc digitale vor fi beneficiarii unui stagiu de formare profesională în informatică şi a unei experienţe ce promitea să fie captivantă! Din acest moment, voi vorbi despre noi, cei 14 temerari dornici să afle cum, să înveţe să facă, să arate că reuşesc să se adapteze unei societăţi care a inventat Rigoarea, Seriozitatea şi Calitatea.
Locaţia noii provocări a cunoaşterii: Karlsruhe, Germania. Oraşul urma să ne găzduiască pentru trei săptămâni şi să schimbe viaţa fiecăruia dintre noi, îmbogăţind-o cu ştiinţa de a construi o identitate, îmbogăţind-o cu oameni , cu prieteni pe care nu am putea să-i uităm vreodată.
Zilele de pregătire la limba germană dinaintea plecării ne-au fost utile, într-un mod haios: am învăţat să purtăm o conversaţie uzuală, să mulţumim, să ne cerem scuze, să ne spunem vârsta şi numele şi, desigur, să numărăm. A fost folositor şi amuzant totodată pentru că ne-am cunoscut mai bine între noi, ne-am format că grup. Timpul petrecut în Germania însă, ne-a adus în vocabular multe alte cuvinte noi şi curajul de a dialoga cu nativi germani.
Dornici de aventură, am plecat către Bucureşti, în dimineaţa zilei de 5 iunie 2010, însoţiţi de doamna profesor Mirela Țibu, coordonatorul proiectului. În aeroport, orele de aşteptare a zborului către Paradisul promis le-am petrecut completând integrame, jucând Sudoku şi purtând ultimele conversaţii cu cei din ţară. Ne-am urcat în avion şi geamurile străluceau în bătaia blitzurilor, fiecare dorind să memoreze cumva splendoarea de după sticla minusculă. Ne testam cunoştinţele de geografie dorindu-ne să răspundem corect. Ce sunt ăştia? Alpii? Uite ce oraş frumos e acolo jos. Cred că e Budapesta.. Hmmm, oare acolo e Viena?
Ajunşi în Frankfurt, fiecare şi-a recuperat bagajul şi am pornit într-o călătorie parcă interminabilă în uriaşul aeroport european. Ne îndreptăm spre gara din cadrul aeroportului de unde am luat trenul spre Karlsruhe. Am schimbat două trenuri, ne-am împrăştiat privirile peste tot, impregnând pe retină imagini din toate colţurile lumii, cu oameni ale căror figuri nu reuşeam să le surprindem clar în toată monotonia mişcărilor de dute-vino ale geamantanelor străine. În Karlsruhe, Waltraud Koger, îngerul păzitor pe care ni l-a oferit partenerul Alfatraining, ne-a condus la hostel unde am fost întâmpinaţi de .. o româncă! Da! Nu ne izolasem de tot de ţară, iar doamna Alexander ne-a făcut să ne simţim ca acasă.
Waltraud a fost alături de noi în fiecare zi, ne-a organizat şederea, activităţile practice şi ne-a pus la dispoziţie logistica necesară la Alfatraining, ne-a organizat întâlnirile cu clienţii şi ne-a susţinut şi îndrumat în toate activităţile ştiinţifice, culturale sau de timp liber pe care le-am petrecut în Germania. Trainer-ul nostru de stagiu a fost Nava Bosh, o profesionistă în domeniul realizării elementelor de identitate online, intransigentă şi foarte bună vorbitoare de limba engleză.
În fiecare dimineaţă reprezentantele feminine ale grupului desfăşurau acelaşi program de construcţie a sandwich-urilor uriaşe, într-un spirit matern, pentru pauza din timpul programului. Treptat fiecare şi-a gestionat timpul şi şi-a perfecţionat văzând cu ochii talentul în acest domeniu pe care tacit l-am considerat adiacent stagiului. Şi asta tot o etapă de formare a fost..
În fiecare zi ne luptam cu mouse-ul, tastele, camera foto, camera video încercând să îmblânzim ba Photoshop-ul, ba Flash-ul, ba Dreamweaver-ul sau Movie Maker-ul astfel încât să răspundă adecvat nevoilor nostre creative. Antene ridicate la fiecare undă de reproş emisă de glasul instructorului:„No, not like this because…”, „I don’t like it because..”, „This is very beginner…”, „In grafic editing the rules area…”, „Keep it simple but with impact…” După ce ne-am familiarizat cu aplicaţiile de editare grafică, video şi de animaţie, a venit momentul creării unor elemente de identitate digitală pentru un client real. Referitor la clienţi, aceştia au fost din domenii diferite, fiecare definindu-şi altfel elementele de identitate şi nevoia de promovare a acestora. Espresso Stazzione – o cafenea din oraş pentru care elementul definitoriu îl reprezenta cafeaua pe care o prăjesc în propriul lor cuptor cu o tehnologie BIO şi atmosferă caldă, prietenească, familială pe care o oferă clienţilor. Alfatraining – organizaţia parteneră, este un centru de reconversie profesională în domenii preponderent din categoria IT şi adresat în special şomerilor cu studii superioare. KOHI Kulturraum – centrul cultural care organizează concerte, expoziţii de pictură sau fotografie, recitaluri de poezie sau muzicale pentru amatori, îşi susţine activitatea prin abonamentele pe care le cumpără la preţuri modice, publicul spectator. Sloganul lor este “From people, to the people”, atmosfera plăcută, varietatea evenimentelor şi receptivitatea lor la cerinţele publicului spectator sunt elementele care îi diferenţiază. Diakonie Bildungshaus, un alt client cu care am colaborat, este o şcoală postliceală care oferă cursuri de formare pentru meseria de educator penntru creşe şi grădiniţe. Ceea ce îi evidenţiază sunt profesionalismul instructorilor, dotările tehnice şi serviciile foarte moderne şi locaţia accesibilă.
(va urma)
Comentarii recente