Fanatic este cel care crede că posedă adevărul. Este închis definitiv în această certitudine. Prin urmare, nu poate participa la niciun fel de schimburi. Pierde esenţialul propriei sale persoane. Nu mai este decât un soi de obiect gata de a fi manipulat.
Nimeni nu trebuie să-şi impună credinţele sau ideile altei persoane. Rămânem la principiul că omul este liber de a alege ceea ce vrea să facă în viaţă si fie că este bine sau rău el are dreptul să decidă ceea ce crede sau nu. Religiile, ca şi ideile, sunt căi dificile, alegeri pe care le facem (sau nu). Şi apoi, religiile au toate aceeaşi bază, iar scopul este acelaşi. Dacă a aparţine unei anume religii sau unei ideologii ar împărţi omenirea, nu am trăi oare într-o lume tristă? Dar a aparţine unei religii, nu înseamnă să nu putem avea spiritul deschis. Deşi, în realitate, din nefericire şi de mult timp, religia separă şi divizează oamenii.
Este scandalos cum fanatismul naşte monştri. Astfel, au fost posibile atentate devastatoare. A cere iertare înseamnă mai întâi a-ţi recunoaşte vina. Este un demers de a repara un prejudiciu moral. Numai cel care a a fost ofensat, rănit poate acorda iertarea. Dar, uneori, iertarea este dificil de dat, căci actul suportat este profound! Atenţie, este o mare diferenţă între iertarea divină şi cea umană.
Si în fond, religia adună sau separă ? A crede că deţii adevărul absolut creează până la urmă premisele diferenţelor, fricii, urii, rasismului, fanatismului, războiului. Teama este motivaţia noastră pentru a crede. Teama de a nu fi nimic, de a fi gol, de a nu deveni cineva rău pentru societate. Problema este că ne identificăm adesea cu o rasă, cu o religie, cu o filozofie de viaţă, cu o ideologie, cu o tendinţa politică. Suntem chiar dominați de acestea. Dar cum să ne cunoaştem dacă vrem toate aceste lucruri? Dar cum să ne cunoaştem dacă vrem această securitate psihologică, această certitudine interioară şi spirituală care ne izolează, de fapt? Oamenii ar trebui să comunice mai mult şi să lase de-o parte orgoliile nemăsurate. Dar pot? Şi vor?
😐 Impresionat, de … Madalina…
Vreau sa fac niste corectari:
„Nimeni nu trebuie să-şi impună credinţele sau ideile [asupra] altei persoane”
Religia este un ansamblu de idei si ritualuri, nu poate fi aleasa in sensul prezentat de tine. Poti adera la o religie sau ideologie.
„Dacă a aparţine unei anume religii sau unei ideologii ar împărţi omenirea, nu am trăi oare într-o lume tristă?” Ceva e in neregula cu structura frazei. Deja „traim intr-o lume trista” in care fiecare grup se agata de un sistem de valori pe care il transmite urmasilor.
„Dar a aparţine unei religii, nu înseamnă să nu putem avea spiritual deschis. Deşi, în realitate, din nefericire şi de mult timp, religia separă şi divizează oamenii.” Nu am priceput exact ce inseamna pentru tine „spiritual deschis”. Poate voiai sa spui „putem fi spiritual deschisi”. A apartine unei religii inseamna sa fii de acord cu tot sistemul de valori impus de catre acea religie. Cum e in cazul regiilor crestine, exista multe reguli care stabilesc acea deschidere spirituala. Una este credinta alta este religia.
Cam scurte frazele sau mai bine spus propozitiile tale . Parca ar fi un mesaj secret transmis din cazarma in cazarma in vreme de razboi . Si cam multe intrebari . Consider ca articolul ar trebui sa ne ofere mai multe raspunsuri decat intrebari .