Aş vrea să mă scald în răcoarea unei nopţi de vară, îmbrăţişând fumul nisipului evaporat. Aş cânta cu pietrele de pe fundul mării şi aş savura esenţa de caramel a unui frappe. Aş trezi vântul, dimineaţa devreme, ca să ne întrecem în sunet. Aş retuşa rozul strident al apusului şi aş picta cerul cu praf de lună, strănutând de la prea multe fire de argint. Aş plonja în vâltoarea de rândunele, schiţând un dans zburdalnic de libelulă. Aş încerca să uit totul, totul ce ţine de tristeţe…
Aş mângâia fruntea unui copac pierdut printre pietre. Aş însemna în suflet gustul zâmbetului tău inocent, atunci când mă priveşti. Aş strangula fâşia de scoici moarte ca să nu mă mai cheme. Aş enerva pascăruşii, strigând în urma lor. Aş juca x şi 0 cu buburuzele, zumzăind uşor o melodie ce le-ar adormi. Aş fura chitara ta ca să îmi amintesc primele clipe. Aş visa aroma nocturnă a mării şi aş încerca să cuprind voluptatea norilor. Aş face atât de multe…
Vreau să sar, să ţip, să cânt, să visez, să iubesc, să trăiesc! Numai de mi-ar ajunge aerul şi nu mi s-ar topi aripile… Dar tu?
Atingând cu vârful limbii ploaia de zahăr vrei să guşti din clipa fericirii. O eternitate ai aşteptat această dulceaţă, ai mângâiat sufletul cu amoruri deşarte şi ai existat pentru a vedea răsăritul unui nou vis. Ai ascultat murmurul de dorinţe din capul tău şi le-ai copiat în expresia feţei. Pentru că eşti iarna ce nu deschide uşa căldurii pe care o aştept. Pentru că răceala ta mă doboară în fiecare zi, pentru că frumuseţea îngheţată este una tristă, ştearsă.O frumuseţe ascunsă de suflet. Cât de mult vreau să fii o rază de lumină tomnatică, să mă piepteni lejer, să îmi săruţi fruntea cu buzele ruginii şi să mă îmbraci în căldură ta calmă…
Ai privit prin lentila optimismului şi ai dat de mine. M-ai văzut în cele mai vii culori, tânără, frumoasă, firavă şi atât de proaspătă… Ai crezut pentru moment că îţi aparţin şi totuşi, nu sunt a ta. Nu sunt a nimănui, doar a unei rafale nebunatice a vântului primăvăratic. Sunt fir de iarbă ascuns printre picături de rouă. Sunt oglindirea zâmbetului unei mame în ochiul de sticlă al unei feline. Sunt roşu aprins, alergând prin vene. Sunt o încheietură suavă a unei flori deschise în ajunul troienilor. Sunt un gând obsedant al nopţii fumurii de noiembrie. Sunt un rânjet diavolesc al gerului în lăcaşul etern al ninsorii. Sunt un mesaj aruncat accidental în cascada de licori a magiei. Sunt o imagine care mereu se schimbă pentru a găsi, în sfârşit, un loc unde ar ptea să rămână neschimbată pe vecie.
În profunzimea raţiunii inimii tale, aş vrea să găsesc un singur răspuns: cine eşti tu?
as vrea sa te felicit pentru frumusetea vorbelor tale:)