Anathema este o trupă din Anglia, mai exact din Liverpool, cunoscută pentru promovarea stilurilor death/doom (la început) şi a gothic metalului, alături de My Dying Bride şi Paradise Lost, aceste trei trupe considerându-se, de altfel, părinţii genului doom.
Trupa s-a format în anul 1990, din iniţiativa fraţilor Vincent şi Daniel Cavanagh, ideea aparţinând fratelui mai mare, Daniel. Denumirea iniţială a trupei a fost Pagan Angel. Prima componenţă a trupei a fost: Vincent Cavanagh (chitară ritmică şi chitară acustică), Daniel Cavanagh (chitară şi clape), Jamie Cavanagh (chitară bass), Darren White (vocal) şi John Douglas (tobe). În prezent, trupa are ca membri pe Vincent Cavanagh (voce, chitară ritmică şi chitară acustică), Daniel Cavanagh (voce, chitară), Jamie Cavanagh (chitară bass), Les Smith (clape), John Douglas (tobe), Lee Douglas (voce).
În noiembrie 1990 Anathema scoate primul album demo, intitulat An Iliad of Woes. Deşi albumul a fost înscris doar pentru cercul de prieteni şi cunoscuţi, trupa a fost observată, iar în scurt timp cântă la deschiderea concertelor celor de la Paradise Lost şi Bolt Thrower, pe atunci formaţii deja cunoscute de admiratorii doomului, în acea perioadă trupa schimbându-şi și denumirea în Anathema.
În iulie 1992 apare al doilea album demo, All Faith Is Lost, Anathema fiind recunoscută şi în afara Liverpoolului. De trupă s-a interesat Peaceville Records, iar în 1992 apare primul EP, The Crestfallen, după care, la scurt timp, formaţia pleacă într-un turneu cu cei de la Cannibal Corpse. Tot în 1992, din trupă pleacă basistul, fiind înlocuit de Duncan Patterson.
În februarie 1993 apare primul album al formaţiei, Serenades, tot atunci Anathema filmează videoclipul pentru piesa Sweet Tears, care este difuzată pe postul MTV, astfel Anathema devenind o trupă cunoscută publicului european şi celui american. Albumul se situează pe locul 2 din chartul revistei Kerrang, iar Metal Hammer l-a numit albumul lunii. Tot în acest album apare şi o piesă cu vocal feminin, J’ai Fait une Promesse, care va determina stilul trupei pe parcurs.
După scoaterea albumului pe piaţă, Anathema îşi începe viaţa scenică, concertând în Anglia, iar în 1993 în Belgia şi Olanda. În 1994 vizitează şi Brazilia. În 1995 trupa lansează al doilea EP, Pentecost III, iar în mai vocalistul trupei, Darren White, părăseşte formaţia, fiind înlocuit de Vincent Cavanagh. Tot în 1995 apare şi albumul The Silent Enigma, mulţi critici afirmând că acesta este cel mai bun album al formaţiei.
În 1996 apare albumul Eternity, care este deja un proiect mai calm, mai melodios, îndepărtându-se de stilul doom şi apropiindu-se de așa-numitul atmospheric rock. În această perioadă formaţia începe să fie comparată cu Pink Floyd, deşi, într-un interviu, Vincent Cavanagh a relatat presei că membrii Anathema sunt fanii trupei menţionate, demonstrând asta prin nenumăratele interpretări ale pieselor celor de la Pink Floyd în timpul turneelor.
În 1998 apare Alternative 4, tot atunci basistul John Douglas se reîntoarce în trupă. În 1999 apare albumul Judgement , care îi va consolida trupei stilul definitiv, cei de la Anathema ajungând să fie comparaţi nu doar cu Pink Floyd, ci şi cu Jeff Buckley sau Radiohead. Totuşi, esenţa pieselor a rămas aceeaşi, versurile exprimând stări depresive şi mai nou, disperarea.
Înaintea lansării albumului A Fine Day to Exit (2001), trupa suferă schimbări de componenţă, basist devenind George Roberts, mai târziu fiind înlocuit de Jamie Cavangh. În 2002 Daniel Cavanagh decide să părăsească şi el trupa, însă se reîntoarce în 2003 pentru lansarea albumului A Natural Disaster, participând şi la turneul de promovare a acestuia. Cele mai reprezentative piese de pe acest album sunt Flying şi Violence, datorită stilului diferit faţă de alte piese ale trupei.
În 2004 Anathema rămâne fără casa de discuri Music for Nations. Trecând peste dificultăţile materiale, Anathema a înscris câteva single-uri, plasate pe site-ul lor oficial, iar în perioada 2005-2007 trupa a participat la mai multe turnee. Tot atunci Lee Douglas devine vocalista definitivă a trupei. În 2006 apare DVD-ul A Moment In Time, filmat în Polonia.
Apariţia noului album a fost amânată de foarte mult timp, schimbându-i-se denumirea iniţială, Paradigm Shift în Hindsight, presupunându-se că va conţine şi proiectul Unchained (Tales Of The Unexpected). Mai apoi a apărut şi denumirea Horizons, lansarea fiind programată în februarie 2009. În martie 2010 Anathema a anunţat pregătirile pentru un nou album. We’re Here Because We’re Here a apărut pe 31 mai, la casa de discuri Kscope Records, fiind urmat de un turneu european, Anathema vizitând cu această ocazie şi România.
Trecând peste toate schimbările de gen și de compoziție ale trupei, peste dificultăţile şi problemele apărute pe parcurs, Anathema rămâne una dintre trupele mele preferate. Nu pot să zic că sunt un fan înrăit, pentru că nu le cunosc albumele şi piesele pe de rost şi nu îmi pasă de viaţa personală a bateristului sau a vocalistului… îmi place doar muzica, piesele lor se potrivesc uneori atât de mult cu stările mele de spirit… Mă regăsesc în multe cuvinte din piesele lor şi apreciez foarte mult la Anathema muzica pe care o fac, versurile, acordurile, sentimentele depuse în ele…
Comentarii recente