Gânduri de toamnă

Sunt ca o frunză ce se leagănă-n vânt,
Cuprinsă frenetic de-un aer plăpând
Și-n farmecul toamnei mă regăsesc lângă voi,
Colegi, profesori și … mulți elevi noi.

Se-mbracă-n aramă brumatul Copou
Și-adună, pe rând, elevi în sacou,
Aici, pe tărâmul bătrânului Moisil,
La braț venim cu toamna, noi, inimi de copil.
Și chiar de amurgul cuprinde-nroșind
Cu purpură smaraldul din frunze stropind,
Tomnatice umbre revarsă pe-alei…
Rămânem aceeași elevi… bobocei.